Curtea de Apel București a dat, luni, 30 iunie 2008, sentința definitivă și irevocabilă în ceea ce s-ar putea numi Procesul mormintelor lui Nicolae și Elena Ceaușescu. Prin această sentință, MapN e obligat să prezinte lui Valentin Ceaușescu și Mircea Oprean dovezi certe care să ateste dacă soții Ceaușescu au fost îngropați în Cimitirul Ghencea.
Decizia Curții de Apel București a fost dezbătută intens în ziare și la televiziuni.
Urmărind tratarea subiectului în media, am regăsit, prompt, trei dintre notele care definesc starea de plâns a presei noastre:
1) Abordarea amatoricească, avându-și cauza în faptul că nici moderatorii, nici invitații n-aveau habar cât de cât de dosarul Procesului. Ca de obicei, la televiziuni au fost invitați analiștii în stare să vorbească ore în șir despre orice subiect – crimă, moțiune de cenzură, comerțul cu purici vii și creșterea broaștelor pentru export, corupție și portjartierele starletelor.
2) Abordarea senzaționalistă, gata să apeleze la tentația românilor de a vedea peste tot fenomene paranormale, în care sunt specialiste cu brevete vrăjitoarele Vișnica și Cireșica.
3) Abordarea anticomunistă de tip bolșevic.
Acea abordare pe care o știi că va urma de cum ai văzut semnătura.
Sub acest semn, toate materialele s-au fixat exclusiv pe solicitarea făcută de Zoe Ceaușescu.
Procesul a fost văzut drept unul interesând exclusiv urmașii lui Nicolae Ceaușescu.
La 10 martie 2005, Zoe Ceaușescu a acționat în judecată MApN și Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane cerând deshumarea părinților săi și efectuarea unei expertize medico-legale.
Fără a exclude raportarea la familia Ceaușescu, noi credem că stabilirea adevărului despre mormintele Ceaușeștilor e necesară și dintr-un alt punct de vedere: cel politic.
Așa-zisul Proces al Ceaușeștilor conține o enigmă nici azi dezlegată: executarea sentinței. Filmul Procesului redă totul până în momentul când cei doi sînt legați la mâini. Vin apoi secvențele cu cadavrele celor doi. Operatorul a justificat absența unui moment capital – cel al execuției – prin faptul că i se descărcaseră acumulatorii.
Absența de pe peliculă a acestui moment a făcut să înflorească, din decembrie 1989 și până acum, o uriașă cantitate de legende: de la cea potrivit căreia ar fi tras toți militarii, în chip spontan (dovedită falsă) până la cea potrivit căreia în locul celor doi ar fi fost executați alții. N-a lipsit nici legenda potrivit căreia soții Ceaușescu au fost torturați înainte de execuție. Bizarei absențe i se adaugă și faptul că la fața locului n-a fost nici un medic legist, iar Vladimir Beliș, fost șef la Medicină legală, a semnat certificatul de deces fără a face autopsia, așa cum cerea Codul Penal.
Din acest punct de vedere, după opinia noastră, sentința Curții de Apel București nu clarifică lucrurile. Chiar dacă MApN va aduce dovezile necesare că Nicolae și Elena Ceaușescu au fost înmormântați la Ghencea Civil, rămâne misterul felului în care au fost executați. Acest mister e dezastruos nu numai în plan istoric, dar și în cel politic. Dat fiind că Ion Iliescu, dușmanul declarat al lui Traian Băsescu, e atacat și pentru cazul Ceaușescu, păstrarea misterului dă posibilitatea ca în campania electorală să fie regizate multe diversiuni mediatice.