Campania pentru Referendum se apropie de sfârșit.
Toți analiștii sunt de acord, comparând prestațiile celor două grupări, că gruparea președintelui are o campanie net superioară celei a coaliției anti-Băsescu.
Judecând după cum s-au manifestat, cu excepția PSD, celelalte partide din Coaliție par a fi fost prinse pe picior greșit de momentul suspendării. PNL nu există nici mediatic, nici în teritoriu. Explicația trebuie căutată în jocul dublu al liberalilor. Presimțind o victorie a lui Traian Băsescu, liberalii încearcă o salvare în fața propriului electorat. La o adică, ei pot susține că suspendarea a fost opera PSD, dușmanul lor electoral. Un alt membru al Coaliției, UDMR, face un joc asemănător. Uniunea se mulțumește cu mesaje vagi, date doar de Marko Bella. Mediatic, dar mai ales în teritoriu, UDMR nu întreprinde nimic. Din motive care ne scapă, PRM nu mai are radicalitatea de dinaintea suspendării. S-ar putea ca liderul PRM să se teamă de o posibilă revenire în forță a PSD. Partidul Conservator nici nu merită luat în discuție. Din punct de vedere practic el nu există.
Campania grupării pro-Băsescu dezvăluie o atentă planificare anterioară. Afișele președintelui suspendat au apărut cu o repeziciune imposibilă în afara unei intrări în lucru cu mult înainte. O campanie electorală, mai ales când pică pe neașteptate, se confruntă cu spinoasa problemă a fondurilor. Echipa de campanie a lui Traian Băsescu a pus în mișcare, de îndată, sume uriașe de bani. Asta înseamnă că erau strânse mai demult, înainte de debutul Campaniei pentru Referendum.
Dacă ținem cont că, în această perioadă, Traian Băsescu și cuplul PD-PLD s-au identificat la modul absolut, putem avansa o ipoteză:
Președintele suspendat și acoliții săi au pariat nu atât pe Referendum, al cărui rezultat nu poate fi decât revenirea lui Traian Băsescu în fruntea statului, cât mai ales pe avantajele evidente ale campaniei electorale.
Astfel:
1) Campania electorală pentru Referendum i-a dat lui Traian Băsescu posibilitatea de a lansa atacuri iresponsabile la adresa democrației fără a risca reacția Uniunii Europene și a Marilor Puteri democratice.
2) Asumându-și postura de competitor și nu de președinte, domnia s-a putut lansa, în fine, în diversiune grosolane (vezi cea despre amestecul Moscovei în suspendarea sa, teză susținută și de un alt rătăcit al României de azi, fostul consilier prezidențial, Ioan Talpeș), calomnii infame, fără a putea fi tras la răspundere.
3) Sub pretextul bătăliei pentru revenirea președintelui, PD și PLD își fac campanie electorală în vederea europarlamentarelor, imposibilă în alte condiții.
După 19 mai, partidele Coaliției s-ar putea întreba dacă nu cumva însuși Traian Băsescu a plănuit suspendarea.
