În legătură cu noua noastră aventură națională – aderarea la termen la Uniunea Europeană, aceasta însemnând ianuarie 2007 – există un lucru pe care puțini politicieni au curajul să-l spună (atunci când ajung acasă la sfârșit de săptămână, la ei în județe, și țin conferințe de presă). Anume că nu aderarea în sine este marea miză, ci ce anume vom face, ca țară, după 2007, în cadrul acestei Europe care, iată, ne primește.
Sau, ca să fiu mai direct: cea mai mare minciună care poate fi servită acum românilor este aceea că viitorul nostru statut de membru al UE ar fi, în sine, o garanție imediată pentru o viață mai bună. Adevărul e altul. Românilor trebuie să li se spună că, cel puțin la început, cea mai vizibilă consecință a apropierii de UE va fi creșterea prețurilor. A doua consecință va fi creșterea competitivității, la un nivel pe care întreprinzătorii români nu l-au cunoscut până acum. Un exemplu: să ne imaginăm o firmă de construcții din Suceava sau din Craiova; din momentul în care România va fi parte din UE, o firmă similară din Polonia sau Italia poate veni în oricare din aceste orașe, poate angaja mână de lucru locală și, dacă vrea să cucerească piața, va face aceleași lucrări la un preț puțin mai mic. A treia consecință principală va fi avantajarea netă a celor ce vor ști să-și apropie fondurile europene (care, e adevărat, vor veni spre noi). Dar, atenție! Aceste fonduri nu sunt pomeni pentru toată națiunea. Cine vrea să le atingă trebuie să facă proiecte, să găsească co-finanțări și să le folosească potrivit planului asumat. E foarte adevărat că și salariile vor crește – dar nu pentru toată lumea și nu simultan. Din păcate, ceea ce încă puțini dintre concetățeni sunt dispuși să accepte e că nu toate activitățile dintr-o economie au aceeași „greutate”. Este, desigur, rușinos că în România un profesor de liceu în pragul pensiei e mai prost plătit decât un portar de la o bancă privată – dar această realitate (o spun ca unul care încă are cartea de muncă la Universitatea București, și nu la Parlament!) are legătură cu neputința de care, încă o bună bucată de vreme, va da dovadă statul. Aderarea la UE nu va favoriza statul, ci tot inițiativele private. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: banii ce vor veni de la Uniunea Europeană vor fi de ajutor statului român – dar nici un guvern, prezent sau viitor, nu-i va putea folosi pentru a mări salariile. Ci va trebui să-i folosească în direcții repede profitabile sau urgent necesare, precum infrastructura, programele de reconversie, modernizare agriculturii etc.
Singura șansă a politicii noastre, în aceste luni care urmează, este să-i trateze pe români ca pe niște adulți – și nu ca pe niște copii care așteaptă povești înainte de culcare. Drept care trebuie spus adevărul, cu orice preț. Tocmai din motivul că acum, ca nicicând înainte, suntem mai aproape de Europa.
