Adevăratele mărgăritare sunt credința, faptele bune și dragostea

„Iarăși asemenea este împărăția cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune. Și aflând un mărgăritar de mult preț, s-a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat. Asemenea este iarăși împărăția cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal și, șezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Așa va fi la sfârșitul veacului: vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți. Și îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Înțeles-ați toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învățătură despre împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi și vechi. Iar după ce Iisus a sfârșit aceste pilde, a trecut de acolo. Și venind în patria Sa, îi învăța pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiți și ziceau: De unde are El înțelepciunea aceasta și puterile?” (Matei 13, 45-54)
În capitolul al 13-lea al Evangheliei după Matei găsim șapte parabole, rostite de către Domnul Hristos, despre Împărăția lui Dumnezeu. Am putea spune că atunci când vorbim despre veșnicia divină, ar trebui să ne folosim de cuvintele Sale. Pentru ca noi să înțelegem mai ușor ce înseamnă această Împărăție, Mântuitorul a făcut o comparație cu un negustor care caută mărgăritare, și se subliniază că el cumpără nu orice fel de mărgăritare, ci doar din cele veritabile. Sublinierea este interesantă, deoarece mărgăritatele nu pot fi decât din cele bune. Un bun negustor nu va accepta falsuri sau kitsch-uri. Ce înțelegem de aici? Dumnezeu este Cel ce adună doar mărgăritare bune din inima și din sufletul fiecăruia dintre noi. Adevăratele mărgăritare sunt: credința curată, faptele bune, dragostea pentru Domnul Hristos și pentru semenii noștri. (Pr. Dumitru Păduraru)