Omenirea a trecut deja de faza copilăriei și poate suporta o examinare subiectivă a acestui subiect. Totul are importanță în univers; apariția și dispariția unei flori sau a celei mai mici insecte produce vibrații infinite. „Nici o pasăre nu cade fără știrea Tatălui”, spune Evanghelia. Omul care, de pildă, cere propria sa vindecare sau a altei persoane iubite ignoră consecințele dorinței sale: de fapt, omul nu poate cunoaște niciodată ceea ce cere.
Dacă vindecarea pe care o cere este înscrisă în manuscrisul divin, va fi obținută, nu pentru că a cerut-o, ci pentru că era necesară vieții; dacă însă moartea este reclamată de viață, moartea va fi aceea care va veni. Înseamnă din această cauză că rugăciunea a fost făcută în zadar, că este inutilă? Nicidecum: nimic nu este zadarnic sau inutil. Ea are însă alt scop decât cel pe care-l credem, iar acest scop constă în evoluția noastră în viitor. Un înțelept spunea că important nu este atingerea scopului ci străbaterea căii care duce la acel scop.
Oricât de interesată ar fi rugăciunea, ea apropie pentru un moment creatura de Creatorul său și din acest scurt contact, ființa devine mai bună și mai purificată.
Comunicarea dintre Creator și creatură nu este o pură iluzie: ea s-a stabilit odată cu prima noastră respirație și nu a fost niciodată întreruptă. La un moment dat ea a produs rugăciunea.
În general, oamenii nu practică cu adevărat rugăciune. Rugăciunea lor nu este altceva decât un fel de a cerși ajutor pentru satisfacerea efemerului. Oamenii când se roagă, fac în general legătură cu zeii creați de ei, iar nu cu Dumnezeu, cu Marea Forță.
Nivelul până la care se ridică rugăciunea depinde de vibrația care i-a dat naștere: cu cât e mai impersonală, cu atât se înalță mai sus, iar de la nivelul la care ajunge, primește răspunsul.
Adevărata rugăciune nu este cerșetorie, ci dragoste, încredere, dăruire; este legătura dintre Tată și fiu, este conștiința comuniunii totale. De aceea, rugăciunea înseamnă pace interioară, liniște, încredere și așteptarea liniștită a răspunsului. Dumnezeu ne vorbește prin revelații și prin toate creaturile Sale. Dar pentru ca rugăciunea să aibă efect este necesar să i se deschidă inima. Contactul cu Dumnezeu îl putem avea ori de câte ori ne aflăm în fața creaturilor sale: flori, arbori, animale sau oameni. Rugăciunile pot fi împărțite în trei clase speciale:
1. În prima clasă intră unele rugăciuni având ca obiect bunuri terestre, obținerea de avantaje fizice ca: îmbrăcăminte, bani, reușită în afaceri, vindecări, etc.;
2. În a doua categorie intră cererile de creștere spirituală, de forță, de înțelegere, cererile de ajutor intelectual și moral, ca și cererile de lumină interioară;
3. În a treia categorie se încadrează rugăciunile care nu cer nimic; ele constau în a medita asupra perfecțiunii divine și în adorarea Divinității, într-o aspirație arzătoare de comuniune cu Dumnezeu.





