„Adevărata podoabă a creștinilor”

Unul dintre cel mai aprig disputate subiecte de reflecție teologică îl reprezintă raportul dintre contribuția efortului uman și rolul harului divin în dobândirea mântuirii. De modul în care este interpretat acest echilibru depinde o serie întreagă de aspecte, cu consecințe în viața practică a creștinilor, iar diferențele interconfesionale reflectă din plin aceste particularități de percepție. În primele secole ale creștinismului, lămurirea unor astfel de dileme era mai mult un exercițiu de contemplație și rugăciune, decât o căutare obsesivă a explicațiilor raționale. În fragmentul care urmează, Sfântul Simeon Metafrastul (sec. al X-lea) oferă, în spiritul tradiției și scrierilor patristice răsăritene, o viziune cât se poate de plastică a acestei dileme aparent insurmontabilă: „sufletele sfinților primesc încă de acum aripi spirituale, și acestea le înalță spre o cugetare cerească”.
Slava cu care se îmbogățesc sufletele sfinților, cum s-a zis, încă de pe pământ, aceea va acoperi și va îmbrăca trupurile lor goale la înviere și le va face să fie răpite la cer. Și atunci se vor odihni cu trupul și cu sufletul neîncetat în împărăția lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu, zidind pe Adam, nu i-a dat aripi trupești asemenea păsărilor, având de gând să-i dea pe cele ale Duhului la înviere, ca să fie ușurat prin ele și răpit unde vrea Duhul. Iar aceste aripi spirituale (inteligibile) au fost date de acum sufletelor sfinților, și ele le înalță spre o cugetare cerească. Pentru că podoaba creștinilor este alta, și altele sunt veșmintele, alta masa și alta bucuria.
Fiindcă știm că Hristos va veni din cer și va învia pe cei adormiți din tot veacul, precum mărturisesc dumnezeieștile Scripturi. Și deosebindu-i în două părți, pe cei care vor avea semnul lui, care este pecetea Duhului dumnezeiesc, îi va așeza la dreapta Sa, după cum zice: „Oile Mele ascultă glasul Meu și mă cunosc”. Și atunci trupurile noastre se vor îmbrăca în slavă dumnezeiască, în cea a faptelor bune și în cea a Duhului, pe care sufletele sfinților au primit-o încă de aici. Și așa, slăvite de lumina dumnezeiască și răpite la ceruri întru întâmpinarea Domnului, precum s-a scris, vor fi pururea cu Domnul.
(Ionuț BURSUC, www.ziarulumina.ro , va urma)