Protecția populației în adăposturi, în cazul unui dezastru, poate fi asigurată în județul Suceava în 22 de adăposturi speciale amenajate, cu o capacitate totală de 3.068 de persoane. Un raport al Inspectoratului pentru Situații de Urgență ”Bucovina” Suceava, prezentat public recent, arată că angajații ISU au verificat aceste adăposturi, plus cele șase puncte de comandă din județ, însă ”nu se poate vorbi despre existența unui fond de adăpostire suficient, cantitativ și calitativ la nivelul județului”. ”Aceasta mai ales pentru faptul că municipiul reședință de județ nu beneficiază de un adăpost punct de comandă, iar punctul de comandă existent la nivel județean nu răspunde cerințelor impuse de norme”, se precizează în raport.
Municipiul Suceava și-a pierdut punctul de comandă, aflat sub hotelul Bucovina-Severin, după ce clădirea a fost vândută cu tot cu buncărul din subteran. Construcția acestuia a început în anii ’70, ca o construcție pentru funcțiune specială, la o adâncime de patru metri și cu o suprafață de circa 200-300 de metri pătrați. A fost gândit ca post de comandă, cu mult mai multe dotări decât un adăpost obișnuit de apărare locală antiaeriană. Chiar și hotelul Bucovina a fost construit cu un grad de rezistență la cutremur mare, fiind una dintre cele mai rezistente construcții din Suceava. La un seism de 7-8 grade pe scara Richter s-ar răsturna, nu s-ar prăbuși.
Adăposturile ”ALA” au fost în realitate depozite de murături
Buncărul de sub hotel a fost prevăzut și cu un canal de refugiu în caz de pericol, care iese la 12 metri de hotel, între bibliotecă și Parcul Central. Deși inițial s-a stabilit ca tunelul de salvare să iasă în Parcul Central, ulterior s-a optat pentru varianta mai scurtă. Normativele prevăd ca lungimea unui astfel de canal subteran să fie de 1/3 din înălțimea clădirii de sub care pleacă, dar pentru că structura hotelului nu permite prăbușirea, ci doar răsturnarea în față, s-a considerat că este suficient de sigur și cu ieșire în lateral pentru că eventualele ruine oricum nu ar acoperi calea de salvare. Înălțimea tunelului este de 1,20 m, iar capacul de la ieșire se poate deschide numai din interior, datorită unui sistem special de prindere, cu clame. Accesul în buncăr se făcea atât prin bucătăria, cât și prin spălătoria hotelului, printr-un labirint de culoare. Ușile au fost din fier masiv, căptușite cu plumb.
La tunelul de fugă se ajunge pe la toaleta buncărului. Între chiuvete și WC, pe peretele din spate este o ușă pătrată din fier, cu un sistem de închidere asemănător celui de la submarin. Pe când era funcțional, ușa era foarte bine mascată de o placă, însă ulterior placa a fost îndepărtată.
Din informațiile noastre, principalul motiv pentru care primăria a renunțat la centrul de comandă de sub hotelul Bucovina-Severin a fost acela că noile normative prevăd ca pereții de beton armat ai unei astfel de construcții să aibă o grosime de 60 de cm, iar cei ai buncărului au doar 40 de cm. Până în acest moment, municipalitatea nu a construit un alt centru de comandă pentru situații de urgență și nici nu și-a anunțat public intenția de a o face.
De altfel, subiectul adăposturilor de protecție civilă nu a fost unul de mare interes în România. Chiar și pe vremea comunismului, când această funcțiune ar fi trebuit să fie îndeplinită de o parte dintre subsolurile de blocuri, marcate corespunzător cu ”ALA” (apărare locală antiaerienă pentru protecție civilă), adăposturile erau folosite pe post de depozite pentru conserve și murături. La inspecții, tot ce aveau locatarii de făcut era să-și mute pentru câteva ore murăturile în casă.
