Preocuparea pentru protejarea mediului, la nivel declarativ, a devenit o modă care capătă accente periculoase atunci când afirmațiile se fac după ureche, fără nici un fel de responsabilitate și fără o documentare serioase sau cunoștințe de specialitate.
Asta au dovedit-o din plin reprezentanții unui ONG cu renume pe plan internațional, dar care se compromite în România prin acțiunile recente ale unora dintre membrii săi, pentru care adevărul din teren nu are nici o valoare pentru ei, cât timp acuzațiile lor dau bine în mediul online, aduc notorietate și finanțări.
Problema e când astfel de campanii se fac în detrimentul unor oameni care sunt profesioniști și fac ceea ce mulți activiști de mediu ignoră cu desăvârșire – plantează anual zeci de milioane de arbori, îngrijesc an de an culturile anterioare, până ajung la stadiul în care supraviețuiesc singure, lăsând în urma lor păduri pentru noile generații.
Județul cu cele mai multe păduri din România, transformat în dezastru natural pe Facebook
Atacurile pe tema „distrugerilor masive” ale pădurilor din Bucovina au demarat în data de 30 iunie, printr-o postare pe Facebook în care sunt puse imagini „incriminatoare” de la Ocolul Silvic Vama, cu un mesaj calomnios: „Suntem în județul Suceava, în inima Bucovinei, pentru a investiga tăierile ilegale semnalate de localnici. Într-o rază de 5 km am găsit parcele întregi de pădure tăiată la ras, albii ale pâraielor distruse de utilaje grele care cară lemnul ilegal pe cursul apelor, ecosisteme puse în pericol de aceste practici abuzive, camioane care transportă lemnul fără aviz, comunități divizate și o stare generală de deznădejde. Mai grav este că totul se întâmplă în păduri proprietate a statului, sub ochii celor responsabili de ele. De toate acestea o să vă puteți convinge cu ochii voștri din materialul video pe care îl pregătim pe baza investigațiilor realizate în teren. Urmăriți și newsletterul nostru ca să aflați mai multe despre pădurile furate ale României!”
În prezent, postarea este ascunsă, după ce conducerea Regiei Naționale a Pădurilor i-a invitat pe reprezentanții Greenpeace să meargă împreună la Vama, la ocolul silvic incriminat, să facă o verificare comună a celor semnalate.
După ce li s-au prezentat toate documentele oficiale, cu o mulțime de documentații aferente, din care rezultă clar că în zona respectivă au fost efectuate tăieri de regenerare, o lucrare silvică necesară pentru buna gospodărire a pădurilor, reprezentanții Greenpeace au fost invitați în teren de către directorul RNP, Gheorghe Mihăilescu, și șeful Ocolului Silvic Vama, Gelu Puiu, să vadă cu ochii lor cum a fost împădurit terenul respectiv. Surprinzător, au refuzat, ba chiar au recunoscut, cu jumătate de gură, că lucrurile sunt absolut în regulă în pădurile gestionate de Direcția Silvică Suceava, la Vama.
Drept scuză, au spus că pozele nu au nici o legătură cu postarea, că erau doar ilustrative și că nu au dat coordonate geografice care să indice că acolo s-au petrecut ilegalitățile.
Ca și cum ar fi absolut în regulă ca cineva să distribuie poza lor pe rețelele de socializare și să spună că sunt pedofili periculoși, care au abuzat un număr mare de copii și că trebuie pedepsiți pe loc, de cum sunt văzuți, după care să spună senin că nu au nici o legătură pozele cu textul, sunt doar ilustrative….
Atacurile continuă pe 4 august cu o nouă postare cu tentă apocaliptică: „Suceava a fost cândva județul cu cea mai mare suprafață împădurită din România. (…) Marți, 6 august, vom merge prin frumoasele păduri defrișate din Bucovina în compania selectă a celor care iau decizii: Ministerul Apelor și Pădurilor, Romsilva, Garda Forestieră, experți silvici”.
Defrișarea înseamnă îndepărtarea totală a arborilor de pe un teren, căruia i se dă o altă utilitate – agricultură, construcții etc., în vreme ce exploatarea masei lemnoase (care are mai multe forme, de la cea de rărire până la cea de regenerare, este o operațiune economică de care depindem cu toții, pentru că avem nevoie de lemn, de la cel pentru foc, mobilă, construcții, până la hârtie) impune reîmpădurirea terenului în maximum doi ani.
Practic, suprafețele împădurite rămân aceleași, sau chiar cresc, atât prin plantările anuale (numai anul acesta s-au plantat peste 27 de milioane de puieți forestieri pe terenurile administrate de RNP – Romsilva), cât și prin regenerările naturale, inclusiv pe foste pășuni. Doar că privite din satelit, cum se uită unii și strigă „defrișări!”, pădurile tinere, care generează mai mult oxigen decât cele bătrâne, nu se văd decât după 10 ani, sau chiar mai mult, în funcție și de relief.
Lipsa de responsabilitate cu care unii dintre membrii Greenpeace România lansează informații deformate (sau adevăruri parțiale, dar care formează o impresie greșită) în spațiul public este vizibilă în numeroase alte exemple, de la halucinatul slogan lansat încă din 2012 – „România pierde 3 hectare de pădure pe oră”, conform căruia trebuiau să fi dispărut deja, ca prin magie, suprafețele împădurite din jumătate de țară, până la recenta defăimare a organizării unui ilustru festival de jazz în Apuseni, la Smida, din cauza îndepărtării de pe teren, cu utilajele, a unor arbori rupți de furtună. Ulterior au avut bunul-simț să își ceară scuze pentru greșeala comisă, dar după ce dai cu bota-n baltă, unii rămân cu petele…
Recunoașterea greșelilor și propunerea unui parteneriat benefic pădurilor României
La discuțiile inițiate de conducerea RNP Romsilva pentru verificarea comună a aspectelor semnalate public de organizația Greenpeace România pe Facebook au participat, pe lângă reprezentanți ai celor două părți, prefectul județului Suceava, Mirela-Elena Adomnicăi, secretarul de stat pentru păduri din Ministerul Apelor și Pădurilor, Daniel-Constantin Coroamă, șeful Ocolului Silvic Vama, Gelu Puiu, inspectorul-șef al Gărzii Forestiere Suceava, Mihai Gășpărel, directorul Direcției Silvice Suceava, Sorin Ciobanu, reprezentanți ai Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură ”Marin Drăcea” și ai Facultății de Silvicultură Suceava.
Discuțiile, care s-au întins pe parcursul mai multor ore, s-au transformat la un moment dat în lecții de silvicultură oferite de specialiștii cu renume în domeniu, astfel încât toți cei de față să discute aceeași limbă, iar o lucrare silvică normală, care se practică în orice țară care are păduri, să nu mai fie trâmbițată alarmist drept „defrișare”.
Bunele intenții ale organizatorilor nu au fost primite cu ochi la fel de buni de cei de la Greenpeace, băieți simpatici, care dau bine pe ecran, dar care au dat rapid semne de nervozitate, afirmând că nu ăsta e scopul prezenței lor acolo.
Or tocmai utilizarea greșită a unor termeni precum „defrișare” și „tăieri rase” le-a fost reproșată de către profesorii de silvicultură, care le-au sugerat prietenește că ar fi cazul ca măcar unii dintre ei să aibă studii în domeniu, pentru a înțelege mai bine realitatea din teren.
În calitate de gazdă, directorul RNP, Gheorghe Mihăilescu, le-a explicat de ce face acest lucru, de ce a invitat somități din domeniul silviculturii să stea de vorbă cu ei, deoarece își dorește ca cei de la Greenpeace să le fie parteneri, să facă împreună acțiuni.
„Consider că dacă vom face așa, vom evolua. Trebuie să ne recunoaștem și greșelile, am avut și erori. Este evident că în această evoluție de 30 de ani, pe anumite zone, păduri private și nu numai au avut de suferit din cauza unor abordări greșite ale unor colegi de-ai noștri. Lucrurile s-au schimbat. Romsilva are toleranță 0 față de salariații săi care se implică în asemenea acțiuni. Mai mult, voi specifica în codul de integritate al salariaților că nu au voie să se implice în valorificarea masei lemnoase – scopul nostru este îngrijirea și creșterea pădurilor. RNP are și o mare responsabilitate socială, pentru că dăm de lucru multor oameni, de la angajați la zilieri, dar și pentru că trebuie să asigurăm o serie de materiale de strictă necesitate pentru comunitatea locală (n.r. – de exemplu lemnele de foc și cel de construcții). Împreună trebuie să gândim și să găsim soluții și pentru acești oameni, care depind de pădurile pe care le gestionăm”, a spus Gheorghe Mihăilescu.
Nu în ultimul rând, directorul RNP a spus că este nevoie și de o altă abordare din partea instituției pe care o conduce, în contextul actual: „Spre deosebire de perioada de dinainte de ‘89, când societatea nu era atât de interesată de păduri, astăzi e o altă abordare, care pleacă de la teama schimbărilor climatice și identifică orice tăiere de arbore drept un potențial pericol, factor de agravare a schimbărilor climatice”.
Tocmai în ideea unei colaborări cât mai strânse, alte trei posibile situații de comitere a unor ilegalități, semnalate de către reprezentanții Greenpeace România, prin intermediul unui scurt film, cu imagini din satelit, au fost preluate spre verificare atât de reprezentanții RNP, cât și de cei ai Gărzii Forestiere Suceava.
Ruptura din teren
Dacă până în acel punct lucrurile păreau să evolueze favorabil, chiar spre un parteneriat, în teren lucrurile au luat o altă turnură.
Ajunși la locul prezentat în postarea inițială de Facebook privind tăierile ilegale din pădurile Bucovinei, activiștii Greenpeace au refuzat să meargă în teren, ignorând total invitația directorului RNP, Gheorghe Mihăilescu, care a pornit pe munte, pe un traseu dificil, urmat doar de câțiva lucrători silvici.
„Nu avem ce merge, totul e absolut în regulă, aici, la Vama!”, au spus cei de la Greenpeace, care au cerut în schimb să fie urmați de toată lumea în alte trei locuri, unde spun că ar fi comise ilegalități. Mai mult, cereau unor reprezentanți ai instituțiilor de control să vină cu ei să confirme pe loc faptul că acolo sunt ilegalități, doar în baza așa-ziselor „probe din satelit” și a unor crâmpeie de informații despre exploatările forestiere care au avut loc acolo. Tocmai de aceea, un punct de vedere foarte pertinent și imparțial a fost furnizat de către șeful Gărzii Forestiere Suceava, Mihai Gășpărel: „În primul rând abia astăzi am luat la cunoștință de materialul pe care l-a furnizat Greenpeace, o să fie făcută o verificare, care trebuie efectuată de profesioniști, nu în grabă și nu sub presiune. Este o verificare tehnică și necesită destul de mult timp. În privința tăierilor ilegale, pot pune oricând la dispoziție celor interesați o situație reală, cu controalele efectuate și o statistică în timp. Se taie ilegal, este un fenomen cu care ne confruntăm, dar trendul este descrescător. Nu e de ajuns să te uiți la o cioată și să spui că e tăiere ilegală, pentru că nu are marcă, pentru că în tăierile rase se delimitează perimetrul și nu se marchează individual fiecare cioată. De multe ori, astfel poate fi indus în eroare cel care face constatarea. În același timp, depistarea unei tăieri ilegale nu se poate constata imediat după ce s-a produs. Din cauza întinderii pădurilor pe care le avem de parcurs, atât noi, cât și administrația silvică, dar și a diverselor atribuții de legislație silvică pe care le avem, se ajunge la verificări sau la depistarea tăierilor ilegale la un interval de timp destul de mare. Volumul tăierilor ilegale depistate depinde și de modul în care facem verificarea – dacă ne concentrăm pe fondul forestier s-ar putea să avem un volum destul de mare, iar dacă concentrăm controalele pe instalațiile de debitat sau pe circulația materialului lemnos, s-ar putea acolo să avem rezultate foarte bune. Încercăm să găsim un echilibru între aceste verificări, să acoperim și pădurea, adică 1.200.000 de hectare raportat la 67 de oameni, câți suntem. Posibilitatea de a acoperi acest teritoriu imens este infimă, atunci un mod mai ușor de a verifica este la circulația materialului lemnos și la instalațiile de debitat. În acest caz utilizăm sistemul SUMAL, care este operativ deși înregistrează uneori mici disfuncționalități. O simplă deplasare în teren este ineficientă și de multe ori chiar o pierdere de timp, pentru că verificările se fac încrucișat, prin corelarea unei multitudini de date, furnizate din mai multe părți”.
În condițiile în care în cazul „ilegalităților” semnalate cu surle și trâmbițe chiar cei de la Greenpeace au recunoscut la fața locului că nu e nimic în neregulă, dar au făcut mult tam-tam referitor la alte cazuri, pentru care se vor face verificările necesare de către instituțiile abilitate, care puteau fi sesizate normal, fără circ mediatic, în urma lor rămâne o întrebare pe care le-au adresat-o mulți dintre cei care îi urmăresc:
„Ce face Greenpeace pentru pădurile din România?”
