Neașteptată reacție a lui Dumitru Dragomir, aka Corleone, la ieșirea din arenele DNA. Deodată, nu mai era oracolul ăla de neatins pentru muritori. Știa că presa vrea sânge, dar mereu sângele era al altora. Furia lui i-a stârnit și mai rău pe reporteri, care l-au simțit vulnerabil. Iar multora dintre noi ne-a provocat zâmbete. Această ieșire i-a permis lui Mititelu, sunat repede de televiziuni, să spună că-i este milă de el și că s-ar putea chiar să nu mai fie trimis în justiție. Subtil, Mititelu vorbea. Despre dreptul mai-marelui ligii la o refacere într-un sanatoriu. Paradoxul în acest caz mi se pare altul. Pe Mititelu ar putea să-l salveze propriile mânării! Se știe că ANAF-ul pusese sechestru pe jucătorii Universității, cum se spune într-un limbaj simplist, de fapt, pe drepturile de transfer ale acestora. De ce fusese instituit acest sechestru? În nici un caz pentru conduită ireproșabilă a managerului Mititelu. Acesta jonglase cu societăți și datorii către stat. Dar iată că statul vede cum este țepuit de pești mai mari decât juvetele. De fapt, de alt juvete, Dragomir, plus Nașu Sandu. Aceștia desființează echipa Craiovei, așa că jucătorii devin liberi de contract și își iau zborul. Hopa, brusc Mititelu luptă pe aceeași baricadă cu bugetarii! Și de-acum, să te ții… Fluturarea numelor FIFA și UEFA de către Sandu întru protecția sa nu mai ține, acestea au devenit niște simple acronime. La mijloc e vorba despre abuz în serviciu, adică exact în problemele astea de fotbal.
Important este momentul, DNA-ul nu are voie a-l rata. Are toată poarta în față, are match-ball. Dacă acum intervine iarăși vreo chichiță și ăștia doi scapă, nici că se va mai putea atinge cineva de ei. Pur și simplu, nu se vor mai preta la nimic, vor sufla și-n iaurt. De aceea, acest moment poate însemna sfârșitul și în același timp începutul. Prevăd că Sandu Mircea va avea iarăși probleme de sănătate. Despre Corleone Dragomir e mai greu de prevăzut ceva. Poate va începe să plângă. Poate va încerca iar să râdă, dar nu va fi râsul lui.
În încheiere, ca să nu fie dubii, țin să spun că asta nu ar fi o victorie a lui Mititelu, nu i-ar spăla păcatele. Dacă ne-am întoarce în timp, înainte de abuzul săvârșit de Nașu și Corleone, el tot în liga secundă ar fi, retrogradat pe teren, tot cu datorii la stat și cu sechestru pe jucători. Dar, desigur, o revenire la această situație poate fi prezentată, în dulcele stil oltenesc, ca fiind o frumoasă victorie!
