Pufoaica de vara

Actrița cu doi iezi



Într-o recentă rubrică „Pufoaica de vară” am cinstit, după cum m-au ajuns puterile, memoria gîștei Fifi, fostă actriță cu pene a Teatrului „Luceafărului” din Iași. La cîteva zile după aceasta, din apa mîloasă a cotidianului, cîteva întrebări și-au scos boturile de aligator:
– Ai ridicat-o în slăvi pe Fifi, dar de Dina de ce n-ai pomenit barem o vorbuliță? Ai preferat să lauzi o gîscă, dar ai uitat că Dina e mai apropiată de om, fiind mamifer ca și noi, un mamifer talentat și cumsecade? Ai ceva cu Dina, vreo răfuială personală?
Ca să-mi răscumpăr greșeala, o s-o îmbrac astăzi pe Dina într-o pufoaică de vară. O merită cu prisosință. Dina este fosta capră a Teatrului „Luceafărul”, consacrată prin rolul remarcabil din „Dănilă Prepeleac”.
Dina era o nonconformistă și jumătate. Într-o nouă existență, mi-o închipui reîncarnată într-o fată suplă cu minijup. Detestînd tiparele din poveștile lui Creangă, capra Dina a dat naștere la doi iezi frumoși, deștepți și sănătoși. O vreme, au păscut iarba din jurul teatrului dar, în final și-au cîștigat varza de zi cu zi, jucînd și ei pe scenă. Pentru că, asemeni oricărei mame iubitoare, Dina a proiectat pentru propriile odrasle tot o carieră artistică, behăitul în formare al acestora trădînd gena artistică familiei.
Fericita familie a locuit într-o colivie confort trei, de sub scena „Teatrului de vară”, dar Dina nu s-a plîns niciodată. Cum să se plîngă, cînd asta e soarta artistului în România?



Recomandări

Colecția de fotografii „Umbrele culorii”, de la Galeria de Artă Zamca, „o călătorie interioară și o punte către dialog și empatie”

Colecția de fotografii „Umbrele culorii”, de la Galeria de Artă Zamca, „o călătorie interioară și o punte către dialog și empatie”
Colecția de fotografii „Umbrele culorii”, de la Galeria de Artă Zamca, „o călătorie interioară și o punte către dialog și empatie”