Trucuri au fost și vor mai dăinui în domeniul sportiv, unde adversarul trebuie permanent momit cu vânare de vânt. Ați văzut, poate, felul în care cei de la Manchester au executat cornerul acela din marele derby cu Chelsea. Rooney a dus agale mingea la colț, dar Giggs i-a strigat să-l lase pe el, astfel încât să-l audă și adversarii. Rooney a mimat nemulțumirea fiindcă deja pusese balonul la fanion, așa că l-a tras ușor scoțându-l din aria regulamentară de executare, după care s-a îndepărtat fără grabă, exact cum pășea coechipierul Giggs către locul cu pricina. Ăstimp, londonezii staționau pe pozițiile stabilite la creneluri și își trăgeau puțin sufletul, pentru că, deh, era final de repriză. Numai că galezul odată se întoarce și o zbughește către careu cu mingea la picior! Centrare pe scurt, cap Ronaldo, gol… Ca piesă, ca personaje, ca impact, a fost ok, amuzant. Bașca încununarea cu gol. Numai că tușierul reacționase din capul locului, a ridicat fanionul și centralul a fluierat precum agentul de circulație la trecerea pe roșu. La analiza ulterioară s-a decis că faza a fost regulamentară, deci golul trebuia validat. Cert este că nu a influențat rezultatul fiindcă la repetarea cornerului a rezultat un gol clasic.
Ceea ce merită reținut este că trucul celor de la Manchester s-a bazat pe atitudine. Mai precis, spre ceea ce induce adversarului o anumită atitudine. Asta mă îmbie să-mi amintesc ceva trăit de mine acum mulți ani, pe vremea când nu renunțasem la ideea de a mima fotbalul organizat prin ligile inferioare. Aveam meci cu o echipă formată din surdo-muți! Practic, dacă erau cu spatele la arbitru, își dădeau seama că acesta fluieră după atitudinea celorlalți. De acest lucru a profitat parșiv stoperul nostru, care mai trăia doar din plasament, căci viteza se cam dusese cu anii. La o lansare în adâncime a vârfului advers, l-a talonat câțiva pași după care a slăbit intenționat ritmul, simulând detașarea. Asta l-a făcut să creadă pe adversar că se fluierase ofsaid, s-a întors să gesticuleze către tușier, dar acesta i-a făcut semn că jocul curge. Prea târziu, mingea era în brațele portarului, iar stoperul nostru nici usturoi nu mâncase, nici gura nu-i mirosea!
