Dacă majoritatea concetățenilor noștri acceptă faptul că mass-media are ca funcție principală informarea corectă a publicului, mai puțini sînt cei care îi atribuie și o funcție culturală sau de culturalizare. Cum orice informație este construită prin mijloacele lexicale și gramaticale existente în limbă, corectitudinea folosirii acestora reprezintă, în mod categoric, un atribut al profesionalismului.
Din motive ce țin mai ales de formația școlară, deseori, nici intervievații, nici cei care iau interviuri nu acordă atenția cuvenită acordurilor gramaticale obligatorii pentru o exprimare corectă, inteligibilă. De aceea, ne propunem să semnalăm cititorilor noștri cîteva exemple edificatoare pentru nivelul la care a fost învățată limba română de către unii vorbitori care, pe posturile de radio sau de televiziune, ne oferă zilnic astfel de minunate „perle” ale necunoașterii acordului articolului posesiv sau genitival. Pentru o mai bună comparare a situațiilor de abatere de la normă prezentate mai jos, amintim, mai întîi, regula acordului acestui articol: „În toate cazurile, articolul al, ai a, ale se acordă cu substantivul determinat, și nu cu substantivul sau cu pronumele în genitiv ori cu adjectivul posesiv pe care îl precedă”. Prin urmare, sînt corecte construcțiile de tipul: nepot al nostru, caiet al elevei, carte a elevului, nepoți ai mamei, fete ale tatălui.
În contextul necunoașterii acestor norme statuate în acord cu istoria limbii române și cu gramatica actuală, într-o emisiune televizată, condusă chiar de un absolvent al unei facultăți de filologie, un deputat făcea referiri asupra celor „mai importante trăsături a unei societăți…”. Pertinente și la obiect au fost aceste referiri. Numai că, trăsături este un substantiv feminin la numărul plural și cere un articol posesiv acordat nu numai în gen, ci și în număr: „trăsături ale unei societăți…”
Rezultatul aceleiași greșeli este și acordul realizat de un secretar de guvern într-o comunicare la postul de radio BBC. Acest distins reprezentant al României spunea românilor de pretutindeni ceva despre niște „numiri a prefecților”. Evident că aceste „numiri ale prefecților” (așa este corect, din perspectivă gramaticală) pot fi potrivite și pe măsura modului de exprimare! Dar aceasta este o altă problemă și, oricum, nu ține neapărat de cum a învățat (sau nu) gramatica cel care ne vorbește.
Și, pentru a încheia pe un ton „optimist”, cu un exemplu de acord gramatical corect, cităm din mesajul transmis la televiziune de un om politic brașovean: „În decursul derulării existenței economice a noastre…” Norma privind acordul este corectă, dar topica, în spiritul limbii române, n-a deprins-o respectivul vorbitor! Dacă ar fi învățat-o, atît exprimarea noastră corectă (nu exprimarea corectă a noastră) cît și existența noastră economică ar da mai multe speranțe de bine ascultătorilor care doresc și o schimbare a vorbirii, în conformitate cu normele limbii române. În acest fel s-ar da dovada respectării nu numai a acordurilor politice, ci și a celor cu gramatica românească.
Altfel, ajungem să vorbim ca un ministru care, într- un scurt interviu, în cadrul unei emisiuni de știri, a spus, cu mare emfază: „Statele Unite este unul dintre cel mai important partener a NATO”.
Mai sînt necesare și alte comentarii?
