Harul nu poate fi meritat prin fapte naturale, nici de condigno, nici de congruo. Harul nu poate fi dobândit nici prin rugăciune de cerere naturală. De asemenea, omul, din punct de vedere natural, nu se poate dispune în mod pozitiv pentru primirea harului. În ciuda căderii omului și a păcatului strămoșesc, Dumnezeu voiește realmente mântuirea tuturor oamenilor. Dumnezeu le dăruiește tuturor drepților harul „suficient” pentru respectarea poruncilor divine și, de asemenea, le dăruiește tuturor păcătoșilor credincioși har suficient pentru a se converti. Celor necredincioși fără vina lor, Dumnezeu le dă har suficient pentru dobândirea mântuirii veșnice.
Dumnezeu, printr-o hotărâre veșnică, i-a predestinat pe unii oameni la fericirea veșnică. De asemenea, prin hotărârea sa veșnică, i-a predestinat pe unii oameni la osânda veșnică, din cauza păcatelor lor, pe care Dumnezeu le cunoaște dinainte.
Relația între har și libertate
Voința omului rămâne liberă sub influența harului.
Harului i se poate opune rezistență.
Există har realmente suficient și care totuși rămâne fără efect.
(sursa: http://ro.wikipedia.org)
Cuvânt de învățătură
Acordarea harului lucrător
Recomandări
DECALOGUL STUDENTULUI
„Lăsați-vă prinși în năvodul iubirii lui Hristos!” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a XVIII-a după Rusalii (Pescuirea minunată)
O zi de neuitat
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților încurajează credincioșii să accepte donarea de organe, care sunt „dovezi ale iubirii, prelevate din trupul unui alt om”
Decalog la Înălțarea Sfintei Cruci
Ursul brun: un barometru ecologic ignorat și condamnat
