Acești suporteri minunați și prostia lor sclipitoare

Așadar Lăcătuș a părăsit clubul Steaua pe ușa din dos. Probabil ușa o fi fost din lemn, ca și expresia… Dar sub această expresie se ascunde ceva nedrept, revoltător de nedrept. O rușine enormă mai ales pentru “acei” suporteri ai Stelei, pentru că oficialii clubului oricum nu cunosc acest cuvânt sau această senzație. Am scris-o de nenumărate ori, au spus-o și alții, marele vinovat, inamicul chiar, al Stelei este în cu totul altă parte.
OK, să zicem că accept teoria fanilor imberbi, “Lăcătuș nu e antrenor”… Băi, dar pentru ce a făcut el pentru Steaua, pentru ceea ce înseamnă el pentru acest club, pentru patima sa roș-albastră, voi, peluzării, chiar nu puteți să-i acordați un răgaz, un armistițiu, nu de două-trei sezoane, dar măcar unul – unul singur?! Omenește vorbind… Apoi se strângeau niște mâini și apuca fiecare pe drumul său. Marele Alex Fergusson n-a câștigat nimica-nimicuța la Manchester United timp de 4 anișori bătuți pe muchie, în schimb exigenții scuipători de sămânță (de floare și bostan, băieți!) pretind din prima marea cu sarea în bucate. Și în ce condiții! Cu transferuri impuse, cu jucători concediați sau trimiși la echipa a doua în plin sezon, cu ceilalți terorizați prin măscărirea lor pe la emisiuni televizate… Păi numai antrenorul Munchhausen s-a putut extrage din rahat trăgându-se de păr!
Știu că Lăcă nu e ușă de biserică, a trosnit niscaiva tibii la viața lui, numai ce a arătat fundul și niște degete mijlocii galeriei rapidiste. Merita orice amendă, orice suspendare, dar nu să fie renegat de AI SĂI! Care însă vehiculează cu emfază cuvinte gen “simbol” sau “statuie”. Pe Lăcătuș l-au ridicat pe soclu, după care l-au rușinat ca porumbeii. Marea sa greșeală, riscul său asumat, a fost că s-a întors în camera de tortură a lui Becali, iar acum își primește răsplata. Steliștii adevărați rămân mai săraci, “ceilalți” – mai sărăcuți. Cu duhul…