Accidente cu și fără regizor

Ca întotdeauna, după weekend nu știu ce subiect să abordez. Supraoferta TV face aproape imposibilă alegerea, iar când se întâmplă, ca acum, ca evenimentul cel mai important să fi fost deja atins încă de ieri de colegul de rubrică, atunci chiar că e de rău. Nu mă pot abține însă, și am să mai zic și eu vreo două despre Melbourne. Așadar, ca întotdeauna în ultimii mulți ani, am ținut cu Federer, ultimul artist în viață din spațiul tenisului. Restul sunt mai mult sau mai puțin (de regulă mai mult, vezi cazul Isner, sau chiar Murray) măciucari. Asta s-a văzut foarte clar în semifinala Federer – Murray, când scoțianul a câștigat mai ales datorită serviciului aproape ucigător. Paradoxal, jucătorul de mare finețe Federer a greșit grav exact la mingile astea, de finețe, pe care a încercat inutil aproape întregul meci să le strecoare lângă fileu. Se poate vorbi de o „zi proastă”? Poate. Oricum, farmecul jocului lui Federer constă în relativ numeroasele greșeli perfect umane, dintre care una aproape clasicizată: din când în când, la câte un retur aparent simplu, cu forehand-ul, mingea se duce fix în tribune! E motivul pentru care Roger n-a fost niciodată privit ca un robot. Finala n-avea cum să dea alt câștigător, întrucât Nole stă mai bine cu capul decât Murray pe care, când vedeți că-l apucă vorbitul de unul singur și privitul către Mami, îl puteți socoti deja învins. Finala feminină a avut și ea accidentata ei (nu la cap, la trup), Na Li sau Li Na, că niciodată nu știu ordinea, rupându-și mai întâi piciorul și apoi dând cu țeasta de asfalt. Păi cum să n-o fi bătut Azarenka? Tot un accident mi s-a părut repriza întâi a meciului lui Real cu echipa sa secundă, Getafe. Dincolo de scorul pauzei, 0-0, jocul în sine a fost un dezastru total: din nou băieții păreau că se văd pentru prima oară în viață. Au tras și ceva presupus a fi șut, ba chiar de trei ori: o dată Ronaldo, de pe la 30 de metri la vreo 35 peste și 25 în laterala stângă a porții, și de două ori Ozil, singur cu portarul, i-a pasat acestuia. La reluare, s-au dat 3 bucăți una după alta, și încă una ca desert. Era alt film. Desigur, scenariul și regia aparținând, în ambele reprize, domnului bwin.