La vârsta de 91 de ani, Andrei Avedic Gheorghiu este cel mai vârstnic membru al comunității armene din Suceava. Se simte acasă, deopotrivă, la Suceava și la Winchester (la circa 14 km nord de Boston, comitatul Middlesex, statul Massachusetts, SUA), întrucât are dublă cetățenie, română și americană.
Vine în fiecare an la Suceava și stă în casa pe care a ridicat-o în anii ’50
În anul 1970, Andrei Avedic Gheorghiu a plecat din România și s-a stabilit, cu familia, în SUA, dar, din 2004, și-a recuperat proprietatea din Suceava și, deși are o vârstă venerabilă, vine în fiecare an și stă câteva săptămâni în casa pe care a ridicat-o în cea de-a doua jumătate a anilor ’50, pe strada Armenească, în apropierea Bisericii „Sf. Cruce”.
Andrei Avedic Gheorghiu (numele de familie inițial era Kevorkian, dar a fost schimbat de bunicul său în Gheorghiu, pentru că, așa cum spune el, „cu un nume românesc se putea obține atunci mai ușor o afacere”) s-a născut și a fost botezat la Vicovu de Sus în anul 1921.
Tatăl său, care în perioada interbelică era proprietarul restaurantului din Gara Burdujeni, a fost nevoit, după moartea soției, să-l dea spre creștere la Orfelinatul armean din Suceava.
Amintiri despre Orfelinatul armean, restaurantul tatălui din Gara Burdujeni și Cafeneaua Armenească
Orfelinatul armean și locuința părintească din Burdujeni, Școala primară de băieți din Parcul Central al Sucevei (imobilul în care funcționează acum Muzeul de Științele Naturii), apoi Liceul Comercial din Cernăuți (până la ocuparea nordului Bucovinei de sovietici) și Liceul Comercial din Piatra Neamț, Gara Burdujeni (cu restaurantul tatălui său) și Cafeneaua Armenească din Suceava (cafeneaua-restaurant a unchiului Garabeth) au conturat universul copilăriei și adolescenței lui Andrei Avedic Gheorghiu. Copilărie și tinerețe din care păstrează o mulțime de amintiri nealterate de trecerea anilor. Amintiri despre colegii de joacă și de școală, despre pavilioanele-locuință din Gara Burdujeni sau despre băiatul de prăvălie, care lucra în localul tatălui său și care-l citea și-l iubea nespus pe Eminescu (Nicolai Steiciuc, din Călinești Cuparencu).
Ultima țigară, maidanul din Burdujeni, Antranic Pașa și Luca Clipici
Andrei Avedic Gheorghiu își amintește despre prima și ultima țigară fumată în trenul care-l ducea la liceul din Cernăuți (s-a simțit rău și nu a mai fumat niciodată), despre cum organiza echipa de fotbal pe maidanul din Burdujeni (cu Ionel, fratele poetului Vasile Pânzaru), despre armenii Sucevei de altădată, de la părintele Knel Mandalian, la Antranic Pașa, care avea cafenea în centrul orașului (și pe care l-a revăzut, peste ani, la Boston), sau despre Luca Clipici, un personaj pitoresc al Sucevei, care a trăit 106 ani și a murit pe stradă (i se spunea „Moș Pătrunjel” și locuia în apropiere de Turnul Roșu, întreținându-se vânzând cărticele religioase, după ce a scăpătat pierzându-și averea la falimentul Băncii Marmorosch Blank).
Rugăciuni și dorințe care s-au împlinit și care se împlinesc an de an
Cu mai bine de patru decenii în urmă, Andrei Avedic Gheorghiu s-a rugat la Mănăstirea Hagigadar să poată pleca și să-și facă un rost în America, acum, când revine la Suceava, se roagă să-l țină Dumnezeu sănătos ca să se reîntoarcă și să fie alături de membrii familiei.
Rugăciuni și dorințe care s-au împlinit atunci și care se împlinesc an de an.
Andrei Avedic Gheorghiu a obținut aprobarea plecării din România, împreună cu familia (soția și doi copii), în luna decembrie a anului 1970.
Cu câteva zile înainte de marea sărbătoare a Nașterii Domnului s-au aflat la Beirut, în Liban, și de-acolo, după patru luni de ședere, au ajuns în SUA. Avea vârsta de 50 de ani, 22 de ani de vechime în muncă în România,
și trebuia să ia viața de la capăt într-o lume care avea alte coordonate geografice, sociale, economice și politice.
După instaurarea regimului democratic a revenit în fiecare an la Suceava
N-a fost ușor pentru el, a lucrat un an și jumătate ca spălător de vase, apoi s-a angajat la o fabrică de lămpi. Dar a avut credință în Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a ajutat și, după câțiva ani, și-a cumpărat o casă și și-a putut deschide propria lui afacere, o prăvălie cu produse alimentare.
Familia s-a adaptat noilor realității, copiii și-au continuat studiile și-au definit profesiunile și s-au rostuit într-o nouă lume.
Anii au trecut, Andrei Avedic Gheorghiu a vândut prăvălia în anul 1995 și a ieșit la pensie, după alți 22 de ani de muncă în America.
Până la evenimentele din decembrie 1989 a venit în România de două ori (în 1979 și în vara anului 1989, la hramul de Sf. Maria, când armenii vin să se roage la Mănăstirea Hagigadar), dar după instaurarea regimului democratic a revenit în fiecare an la Suceava.
Și-a recuperat casa din Suceava după șapte ani de procese
Până la plecarea în SUA, Andrei Avedic Gheorghiu a avut rostul său pe pământ românesc. Din anul 1950 până în 1964 a fost contabil și ulterior intendent la Spitalul Burdujeni, apoi a lucrat ca merceolog la Baza comercială și din anul 1967 până în 1970 a fost administratorul parohiei armene Sf. Cruce din municipiul Suceava. Aproape de Biserica „Sf. Cruce” și-a ridicat și casa care i-a fost confiscată de statul român când i s-a aprobat plecarea din țară. Casă în care s-a instalat comandantul Securității din Suceava, col. Dragoș Ițcuș (care a locuit acolo timp de 14 ani), după care casa a fost ocupată de adjunctul acestuia.
Cea mai arzătoare dorință a lui Andrei Avedic Gheorghiu era să reintre în posesia proprietății sale. A reușit rugându-se la Mănăstirea Hagigadar (a venit ani la rând la Suceava și a stat la hotel), recuperându-și casa după șapte ani de procese.
Leagănul amintirilor sale pe pământ românesc
Din curtea casei sale de pe strada Armenească, Andrei Avedic Gheorghiu privește în fiecare zi către Biserica „Sf. Cruce”.
Anul acesta, la aniversarea a 500 de ani de la târnosirea Bisericii „Sf. Maria” a Mănăstirii Hagigadar, a trăit bucuria de a primi, la vârstă nonagenară, binecuvântarea Sanctității Sale Karekin al II-lea, Catolicosul și Patriarhul Suprem al Tuturor Armenilor.
A primit binecuvântarea în curtea Bisericii „Sf. Cruce”, leagănul amintirilor sale pe pământ românesc, pentru că perimetrul din jurul acestei biserici circumscrie reperele vieții sale: Orfelinatul armenesc în care-a crescut, Cafeneaua Armenească a unchiului Garabeth, parohia pe care-a slujit-o ca administrator, casa pe care a construit-o și în care-a trăit cu familia din anul 1958 până în 1970, când au plecat în America.
Povestea de viață a unui om cumpătat
Aceasta este, pe scurt, povestea de viață a unui om care a trecut de vârsta de 90 de ani. A unui om cumpătat, așa cum spune el, care până anul acesta nu a avut nevoie de medicamente. Acum îl mai lasă picioarele. Anul acesta Andrei Avedic Gheorghiu și soția sa, Maria, au sărbătorit, pe data de 7 iulie, 67 de ani de căsnicie. După ce s-a reîncărcat sufletește pe pământul pe care s-a născut și pe care și-a petrecut jumătate din viață, Andrei Avedic Gheorghiu se pregătește să se reîntoarcă la Winchester, în America. Tot acasă, dar pe alt continent.
Biserica Ortodoxă Română „Sf. Parascheva”, din Wakefield
Credința ortodoxă l-a călăuzit permanent pe Andrei Avedic Gheorghiu.
Cu mai bine de un deceniu în urmă a fost printre românii care au reușit să obțină, la Wakefield, un lăcaș de cult în care să se slujească în limba română.
A fost printre cei mai generoși donatori care au contribuit la Biserica Ortodoxă Română „Sf. Parascheva”, la care a fost și președintele Consiliului parohial la momentul la care s-a cumpărat lăcașul care a aparținut cultului protestant. Parohia aparține canonic Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America și Canada care se supune Patriarhiei Ortodoxe Române.
