Academiile de frecat menta

Printre multele și năucitoarele spuse de-ale domnului preș. al Federației Române de Fotbal, am notat-o la conferința de presă de acum vreo două-trei zile pe aceea căfotbalul românesc este pe creasta unui mare val și că la următoarele ediții ale festivităților FIFA și UEFA de decernare a premiilor anuale e de așteptat că România va fi prezentă. Cum? În ce clasament? Nu ne-a destăinuit, probabil intrăîn categoria „secret de serviciu” sau chiar „de stat”, iar cine le dezvăluie riscă, pur și simplu, bulăul. Oricum, exagerat de optimistul domn Burleanu ne-a dat de înțeles că măcar în clasamentul pe posturi (cele 11 dintr-o echipă, adică) nu va curge multă apă pe Dâmbovița până să vedem pe podium și un fotbalist român. Mă rog,pentru a ajunge acolo, printre primii 3 fundași dreapta, mijlocaș defensiv, atacant central sau portar, mai e nevoie de câteva chestii: de talent, de școală de fotbal cu antrenori competenți, de impresari care să te ducă în fotbalul mare, de noroc, de educație. Burleanu probabil crede că astea există, că le avem,și că mai lipsesc doar câteva mandate de-ale sale în fruntea șandramalei fotbalistice pentru caviitorul ăsta luminos să ne orbească,iar impresarii de pe toată planeta să se-mbulzeascăp-acilea. Separat, în aceeași zi, a apărut la Digi Sport un șmecher, habar n-am cine era, pe care întâmplător l-am auzit spunând că el conduce o școală de fotbal de mare randament, din moment ce, îl citez exact: „… se număra printre cele mai bune 24 de școli de fotbal din țară!”. Băi șmechere, eu zic că a ta e chiar cea mai bună, la egalitate cu a lui Hagi și poate și cu ălelalte 22. Problema e: ce faceți, mă, cu produsele? Le dați pe sub mână? Le plasați în lume sub identitate falsă? Că eu de fotbalist român performant, produs de spălătoriile voastre de bani, să fiu al naibii dacă am auzit vreodată!