Deși mi s-a tot spus că în județul acesta nici o frunză nu înmugurește sau pică fără știrea președintelui Flutur, eu refuz să cred, în baza discuțiilor directe și a unui anume trecut comun, că Gheorghe Flutur ar ști ceva despre umilirea, în aceste zile, a Academicianului Dimitrie Vatamaniuc, o umilire care vine după umilirea martirului Radu Bercea la Gura Humorului și după umilirea martirului Eugen Dimitriu dinspre Fălticeni. Și tocmai din pricina acestei posibile naivități proprii, am decis să scriu acest editorial, menit să mă ajute întru dumirire asupra identității unor analfabeți decizionali, care își permit să insulte cea mai profundă personalitate bucovineană a contemporaneității românești.
La împlinirea vârstei de 90 de ani, fostul poet iconar, studentul cernăuțean Dumitru Vatamanu, actualul cărturar deplin al României, Academicianul Dimitrie Vatamaniuc, își lansa, la Suceava, cartea de memorii „Convorbiri sub scara cu îngeri”, lucrată la îndemnul și împreună cu urieșescul poet bucovinean Constantin Hrehor, confuzia generală fiind, în acea zi sfântă a spiritualității bucovinene, că s-ar fi finanțat cartea de către Consiliul Județean Suceava, din inițiativa, din imboldul sufletesc și cu sprijinul total al președintelui Gheorghe Flutur. Spun „confuzia”, pentru că n-am zărit la evenimentul cu pricina picioraș portocaliu, nici măcar al vreunui „străjer” culturnic, uns ștab pentru a exercita o cumplită și nătângă cenzură, dar și pentru a devaliza, cu scena și gașca de analfabeți bugetarizați, firfiricii destinați actului cultural autentic, dar nu m-am mirat prea tare, pentru că portocaliii fac toxiinfecție intelectuală în preajma cărților, mediul lor propice fiind cel al manelismului etno de tip „Straja Țării” (nu din predispoziții fasciste, ci din incultură), în ambianță ceapistă, asigurată de nemilosul cenzor cultural Juravle, cel care ține cultura sub aprig control și care nu concepe cultură fără cai, vaci, oi și porci în buricul târgului.
Între timp, pentru că Dimitrie Vatamaniuc înseamnă cel mai dumnezeiesc produs în Bucovina, irepetabil – din păcate, cernăuțenii, bucureștenii, clujenii și așa mai departe au găsit cu cale că e demn să organizeze și ei omagieri publice ale simbolului plenar al bucovinismului durabil, dar ia cărțile de unde nu-s, pentru că, neplătite fiind, editorul nu le poate oferi, iar poetul Constantin Hrehor, deși bate ecumenic, din ușă în ușă, pe la toate birourile pigmeilor județeni, nu izbutește și pace să obțină scoaterea lui Dimitrie Vatamaniuc de sub obrocul umilinței. Adică ce crezi, bă Hrehor, că dacă n-ai trecut, acolo, pe copearte, Ceapeul juravleano-ursacheano-coșneguțesc Suceava, ca să știe boborul de ștabii narodului, dăm noi vreun șfanț? Trebuie să pricepi, bă Hrehor, că bugetul județean îl au ăștia de la mamuțele lor oranj și deranj daco-romane, iar dacă nu-i pupi în fund (fac parte din lanțul trofic al pupincurismului: pupă și vor pupați), chiar dacă ești cărturarul Constantin Hrehor sau, și mai sublim, Academicianul Dimitrie Vatamaniuc, tot nu faci cât o ceapă degerată în parcarea mol a produselor cârnățărite în Bucovina.
Sunt sigur că președintele Flutur nu știe încă nimic despre umilirea corifeului culturii bucovinene, Academicianul Dimitrie Vatamaniuc, dar mă întreb ce se va întâmpla atunci când o să afle, citind acest editorial, în care pe drept îmi arăt colții (de la Mircea Streinul știu că e obligatoriu să ne apărăm „poeticescul neam”). Speranțe prea mari nu-mi fac, din moment ce i-am spus, prin viu grai, că pigmeul arendaș al primăriei Fălticenilor a refuzat lansarea cărții „Lumini fălticenene”, de martirul Eugen Dimitriu, și nu s-a întâmplat nimic după aceea. E mai bine așa, pentru că universitari din Iași, din București și din Cluj Napoca vin la Suceava special pentru a-și procura menționata carte a cărturarului Eugen Dimitriu (de ce s-o irosim pe gâște?), cel schingiuit prin temnițele bolșevismului, odinioară, și scuipat pe sfintele-i răni, astăzi, de „străjeri” precum arendașul portocaliu al Fălticenilor. Cred că de asta am și ales eu, care nu valorez nici cât negrul de sub unghia lui Dimitrie Vatamaniuc sau a lui Eugen Dimitriu, să-mi scot pe cheltuială proprie, în tiraj minim, spre sfârșit de noiembrie, „Povestea așezărilor bucovinene”, ignorând, din vina „străjerilor”, nevoia de informații pentru localnicii din cele 293 localități din întreaga Bucovină despre trecutul lor obștesc, despre străbunii lor veșnic împilați și nedreptățiți, ca să nu se creadă că ar avea vreun merit și nemerituosul, în plan cultural, Consiliu Județean Suceava.
