Academicianul Vasile Tărâțeanu, poet și jurnalist, a murit la vârsta de 76 de ani

Academicianul Vasile Tărâțeanu, poet și jurnalist, a plecat la cele veșnice la vârsta de 76 ani (27 septembrie 1945 – 8 august 2022). Anunțul a fost făcut pe Facebook de fiica sa Anca Cristina. Cunoscut pentru întreaga activitate culturală și literară marcată de dragostea pentru Neam, Adevăr și Credință, Vasile Tărâțeanu și-a luat adio de la această lume luni, 8 august 2022.
Conform infoprut.ro, Vasile Tărâțeanu era membru corespondent al Academiei Americano-Române de Științe și Arte, membru fondator al Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuți, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași, dar și membru de onoare al Academiei Române și director al Centrului Cultural Eudoxiu Hurmuzachi din Cernăuți. Născut pe 27 septembrie 1945 în satul Sinăuții de Jos, raionul Hliboca, Regiunea Cernăuți (Ucraina), Vasile Tărâțeanu avea la activ multe distincții primite cu diferite ocazii festive, după o operă poetică și activitate culturală impresionantă.În 2019, poetul primise titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Iași.
Elena Nandriș, „primărița din Mahala”, a postat un mesaj: „Durere grea și tristă veste… TĂRIȚEANU nu mai este. S-a dus un Mare OM, iubitor de Neam și Țară! Drum lin spre ceruri domnul Vasilică!”. Și stareța Mănăstirii Voroneț, stavrofora dr. Gabriela Platon, a postat un mesaj de condoleanțe:
„Marele român acad. Vasile Tărîțeanu a plecat la ceruri! Un simbol puternic pentru spiritul românesc în Nordul Bucovinei înstrăinat de Țara Mamă! Dumnezeu să-l ierte! Și poate că din Ceruri va ajuta cu mai multă putere pe românii din partea aceea de țară!”
„Vasile Tărâțeanu este noblețea poeziei care frânge lanțurile pentru a ne dezrobi”
Scriitorul Ion Drăgușanul a scris la un moment dat un material cu titlul: „Vasile Tărâțeanu, un Grigore Vieru al Bucovinei”. Vă redăm integral acest text grăitor: „Întotdeauna, i-am iubit în mod egal, iar poezia lor ca un descântec tămăduitor mi-a încărunțit sufletul cu liniște, pentru a-l revărsa frunziș fără de moarte până la poalele munților. Și-am fost, și suntem, și vom rămâne frați până în veacul veacurilor.Vasile Tărâțeanu, acestGrigore Vieru al Bucovinei, e o flacără care pârjolește stelele – o simți și o vezi mai ales noaptea, când rădăcinile arborelui vieții, înfipte adânc în nesfârșitul cosmic, prind să ardă, în dâre de lumină ale scrisului, ale risipirii poemului în sfânta carte a iluminărilor astrale. E atâta jar și spuză, și flacără, și zvârcolire de scântei în cântecele lui Vasile Tărâțeanu, încât uneori chiar și bunul Dumnezeu pleacă urechea și ascultă vrăjit. L-am văzut și pot depune mărturie.Când mi se face dor de Vasile Tărâțeanu, care trăiește pe muchia zării, la Sinăuți, închid ochii și îl aud cântând; apoi îl văd dansând, cum s-a întâmplat, într-o noapte de vară, la Breaza, și mă simt fir de iarbă, pentru că, atunci când joacă, Vasile Tărâțeanu este un uriaș, care poartă pe umeri Căile Lactee. Nu există dansator mai bun decât Vasile Tărâțeanu, așa cum nu există nici suflet mai cântător, de când fratele nostru, Grigore Vieru, a plecat să culeagă stelele, aruncându-ni-le, noapte de noapte, în palme ca pe fructe.Vasile Tărâțeanu este noblețea poeziei care frânge lanțurile pentru a ne dezrobi. Cei care nu le văd, măcar să le asculte zăngănitul prăbușirii verigilor departe de noi. Pentru că aici, între zare și sufletul fiecăruia, cântecul lui Vasile Tărâțeanu e o stare de veghe. A lui și a noastră”.