Academicianul care a făcut-o „analfabetă” pe Elena Ceaușescu a devenit Cetățean de onoare al Sucevei, post mortem

Deliberativul local sucevean a acordat, săptămâna aceasta, titlul de „Cetățean de onoare al Sucevei”, post mortem, academicianului Cristofor Simionescu.
Suceveanul care a deținut cel mai mult timp conducerea Politehnicii din Iași, fiind rector vreme de 22 de ani, s-a intersectat adesea cu „savanta de renume mondial” Elena Ceaușescu, fiind cel puțin două istorii care se vehiculează în legătură cu numele său.
Secretul păstrat aproape patru decenii asupra autorului real al tezei de doctorat a „primei doamne” a țării – „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului”, a făcut ca zeci de ani bănuielile să se îndrepte asupra academicianului Cristofor Simionescu.
Dezvăluiri făcute recent au indicat drept autori alți cercetători, care, drept răsplată, au primit dreptul să plece în străinătate, unde au și rămas.
O altă poveste care leagă numele lui Cristofor Simionescu de cel al Elenei Ceaușescu este discuția acestuia cu Erwin Wickert, ambasadorul RFG, căruia i-a descris-o drept „incultă și analfabetă”. Discuția a fost înregistrată de Securitate și la scurt timp, în 1976, a pierdut postul de rector pe care îl deținea din 1954.
În același an lui Cristofor Simionescu i s-a refuzat dreptul de a participa la ceremonia de înmânare a medaliilor de aur conferite de Societatea Americană de Chimie, care își serba centenarul, inclusiv prin decernarea unor distincții către cei considerați cei mai mari chimiști din afara granițelor SUA.
Contribuție la înființarea Universității Suceava și a CCH
Conform rectorului Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, Valentin Popa, din partea căruia a venit solicitarea adresată Consiliului Local, Cristofor Simionescu a fost „cel mai mare chimist al țării”. Lui i se datorează, parțial, înființarea Universității sucevene, dar a avut o contribuție importantă și în funționarea și dezvoltarea Combinatului de Celuloză și Hârtie (CCH).
Născut pe 17 iulie 1920, la Dumbrăveni, acesta a urmat școala primară la Plopeni (școală care-i poartă acum numele), liceul la „Ștefan cel Mare” și facultatea la Iași, la Politehnică – Facultatea de Chimie Industrială.
Printre funcțiile deținute de-a lungul timpului se numără cea de director general în Ministerul Învățământului, rector al Institutului Politehnic din Iași (1954 – 1976); membru al Academiei Române, președinte al filialei Iași a Academiei Române, iar apoi, timp de 16 ani, vicepreședinte al Academiei Române.
Timp de 30 de ani, acesta a fost și director al Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iași și a deținut și titlul de președinte de onoare al Societății de Chimie din România.
În paralel cu activitatea didactică a susținut și o bogată activitate științifică, pentru o perioadă de timp fiind cel mai citat autor român în literatura străină de specialitate.
Pentru activitatea sa științifică, Cristofor Simionescu a primit numeroase titluri și diplome peste hotare, printre altele, acordându-i-se Medalia de Aur a Societății Americane de Chimie și titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Chimico-Tehnologic din Sofia (Bulgaria). Academicianul român a murit în 2007, la onorabila vârstă de 87 de ani.
Primarul Sucevei, Ion Lungu, a spus că în urma unei discuții telefonice pe care a avut-o cu unul din fiii acestuia, academicianul Bogdan Ionescu, vicepreședintele Academiei Române, urmașii lui Cristofor Simionescu se arată a fi onorați de acordarea titlului de „Cetățean de onoare al Sucevei”, pe care îl vor ridica personal, anul viitor, când va fi organizată ceremonia de decernare.