Abia aștept

Nu, nu finala. Nici meciul pentru bronz. Abia aștept să se termine tot circul ăsta început acum o lună, la sfârșitul căruia una din cele două norocoase se va intitula „campioană mondială”. Când zic „norocoase”, ați putea argumenta că în cazul Germaniei n-a fost vorba de noroc, ci de știință, artă și altele din aceeași gamă. Da, în meciul cu Brazilia. Dar pe ăla cu Ghana, 2-2, l-ați și uitat? Asta nu înseamnă neapărat că Germania nu merită să joace finala, ba chiar să o și câștige.
În fond, a arătat că poate și știe să joace spectaculos, ofensiv și eficient, iar dacă în finală nu va încerca să „păcălească fotbalul” (mamă, dacă n-am auzit și citit tiparul ăsta de mii de ori în ultimele 3-4 zile…!) eu zic că are prima șansă. Nu știu cum fac calcule ăia care o dau pe procente (șansele sunt 55% la 45%!), dar după mintea mea chiar va fi o finală echilibrată, cu rolurile oarecum inversate față de tiparele cu care eram obișnuiți. Ideea e că echipa ofensivă este Germania, iar Argentina mi se pare că are cea mai solidă apărare. De aici s-ar putea trage concluzia (probabil eronată) că Germania va ataca iar Argentina va încerca să iasă din când în când pe contraatac. Se poate însă foarte bine și invers, totul depinde de ce abordare tactică au în minte cei doi antrenori. Dar și de pasele lui Kroos, de ghiulelele lui Schweinsteiger ori Klose, de recuperarea lui Di Maria, de inspirația lui Messi sau precizia lui Higuain. Merg pe un 2-1 pentru Germania. Dincolo, în ceea ce se numește „finala mică” dar care este de fapt premiul de consolare al loser-ilor, ar fi groaznic să asistăm la o nouă tentativă de asasinat la adresa fotbalului. Nu vorbesc de tactici defensive (că doar nu mai poate nimeni să-l suspecteze pe Scolari că ar avea măcar o ideea tactică!), ci de prudența transformată în reflex la nivelul jucătorilor. Mi-aș dori un 4-3, nu contează pentru cine, dar mi-e frică de un 1-0. Pronostic: 3-2 pentru Olanda.