Aberația Becali

După meciul de la Plzen, Becali nu se sfiește să recunoască: „Da, m-am băgat la echipă, dar e normal să mă bag! Este vorba despre bani, despre banii mei!” Așadar, nicidecum despre interesele și prestigiul fotbalului românesc (cât biet și amărât strop a mai rămas) ar putea fi vorba, cum noi, naivii, continuăm să credem în prostie, suferind în consecință, ci doar despre bani. Banii lui Becali. Ce dacă România pierde puncte în clasamentul pe națiuni? Nu-i treaba lui Becali, are alte griji. Prima, de departe: să-și vândă marfa – drept pentru care a dictat o formație doldora de rezerve într-un meci de campionat european (ceea ce nimeni pe continent până acum n-a făcut-o!) iar bietul Dică l-a ascultat în poziție de drepți: „Dacă așa vreți Dumneavoastră, atunci așa voi face”. Doar, se știe, numai banii aduc fericirea, iar boss-ul din Pipera, călare pe sacii cu milioane, a ajuns să facă tot ce poftește în fotbalul românesc: nimeni și nimic nu-i mai poate ține piept. A profitat mai întâi de nebăgarea noastră de seamă și de iuțeala mânăriilor sale, apoi s-a înfipt cu ghearele și cu dinții în măruntaiele unui sport mult iubit, pe care-l stoarce și de sânge, și de lacrimi. S-o creadă Mutu (de la FRF) că de frica meciului cu „Astra” a hotărât să joace la Plzen fără „greii” echipei: alta i-a fost voia cea adevărată – etalarea ofertelor pe tarabă, în văzul lumii, doar-doar mai ciupește un milion-două-trei-zece vânzându-i pe Alibec, Golofca & comp. (exact cei care au jucat mai prost!). Ne-ntrebam de ce Man se bălăngănea aiurea pe gazon. Simplu: fiindcă a fost forțat să joace pe alt post. Patronul explică: „Vreau să-l văd al doilea atacant, fiindcă în acea poziție i-ar crește cota cu 10 milioane de euro”. Banii și iar banii, ce altceva ar mai putea conta? Doar trei (!) din cei de la Plzen au fost menținuți în formație la meciul cu „Astra”, iar „greii” menajați… au încasat-o cu 0-2! Halal strateg! Becali ar merita s-o încurce cu Lugano, deși, cu siguranță, nu s-ar învăța minte și ar continua netulburat să se substituie flagrant antrenorului, doar o face pe banii lui și… pe nervii noștri! Mai contează cât de prost o face? La „Steaua” a devenit aproape regulă ca vedete adunate cu tam-tam, pe bandă rulantă, din tot campionatul intern, să se stingă înainte de a re-străluci cât de cât pe noul firmament. Incredibilă risipă de talente! E ceva putred aici: prea repede s-a isprăvit golgeterul Golubovici, ultra-lăudatul Golofca, râzgâiatul Alibec ș.a., lista celor ratați în „epoca Becali” fiind, se știe, mult mai lungă. S-ar zice că, în cazul Golubovici, jucătorul devenit ieșean era pe trei sferturi terminat; de ce l-a mai luat atunci? Fiindcă patronul înhață din dreapta și din stânga cu triplu scop: odată să-și consolideze echipa, în rândul al doilea, pentru a-și slăbi adversarii și, în fine, întru satisfacerea orgoliul propriu: „dacă e bun, e-al meu, ce contează, am bani!” Asta încearcă și acum, când tratează cu Nistor și Omrani de la Cluj: „Dădeam banii numai ca să-l transfer de la CFR”. Adică, n-ar fi numaidecât trebuincioși la FCSB, doar să nu joace la cei care-i primejduiesc câștigarea campionatului! Nici pe Nemec, de la „Dinamo”, nu-l văd făcând gaură-n cer la FCSB, ba chiar mă tem c-o să devină un Golofca II! Vrea să-l înhațe și pe Ioniță, deși FCSB are mai bine de două echipe complete în lot… Adevăru-i că Becali nici n-are de înfruntat un antrenor demn, căpos, stăpân pe sine și pe meserie. Nu numai un Mourinho nu i-ar răbda și accepta mofturile, nu doar un Lucescu, ori chiar un Șumudică, ci mă tem că nici Dan Petrescu ori Iordănescu n-ar face-o. Premeditat își alege antrenori cu vocație subalternă, lipsiți de personalitate și cu mentalitate de slugă. Dică, cine-i? La Catania n-a jucat mai deloc, fiind imediat împrumutat de sicilieni în cele patru zări. A excelat, în tinerețe, prin jocul de cap. Mai ales de cap ar avea nevoie și-acum, numai că, din păcate, funcționează cu gândirea lui Becali. O fi Dică un băiat de treabă, cu drag de „Steaua”, dar cum să se impună în cârcă cu un patron care, după ce că-i dictează echipa, nu se sfiește să-l declare public… idiot!? Ba mai este și înjurat trivial pe teren de fotbaliștii săi (la Plzen, în văzul și auzul camerelor tv – erou tot Alibec!), așa că are dreptate să exclame: „Ce pot să fac eu? Să schimb patronul?!” N-are nici o șansă: de schimbat, Becali schimbă, fiindcă la el sunt banii, tu rămâi vinovatul de serviciu. „Există oameni a căror inimă se micșorează pe măsură ce portofelul lor se umflă” – spunea Aldous Huxley. Auto-intitulatul „războinic al luminii” să nu înțeleagă că „Steaua” deține un locșor și-n sufletul românilor, nu numai în conturile lui bancare? Aberația Becali aduce și mai multă întristare beteagului fotbal românesc!