Ascultă, privește și taci!…
Ascultă, să-nveți să vorbești,
Privește, să-nveți să clădești,
Și taci, să-nțelegi ce să faci…
Ascultă, privește și taci!
Cînd simți că păcatul te paște
Și glasul sirenei te fură,
Tu pune-ți lacăt la gură
Și-mploră doar Sfintele moaște –
Cînd simți că păcatul te paște!
Cînd simți că dușmanul te-nvinge,
Smulgîndu-ți din suflet credință,
Așteptați tăcut biruința
Și candela minții nu-ți stinge –
Cînd simți că dușmanul te-nvinge!
Cînd brațele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrînești,
Rămîi tot cel care ești –
Aceeași piatră de moară –
Cînd brațele încep să te doară!…
Iar cînd, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, privește și taci!…
Din brațe fă-ți aripi de fier
Și zboară cu ele spre cer!…”
(Ion Minulescu)
