A treia Duminica după Rusalii, „Grijile Vieții”

Îmi amintesc cum, cu câțiva ani în urmă, un credincios a venit la mine și mi-a spus:
– Părinte, eu sunt tatăl a patru copii, și știi câtă grijă le port și cât mă zbat pentru ei și pentru familie în general… E tot ceea ce am și trebuie să mă îngrijesc de ei. Mai ales acum, când vremurile sunt atât de grele… De aceea, poate că păcătuiesc când spun asta, dar uite că dacă citesc în Evanghelie „Nu vă îngrijiți ce veți mânca și cu ce vă veți îmbrăca”, pur și simplu, nu pot să fiu de acord cu așa ceva.
Dumnezeu ne poartă de grijă
Dragii mei, poate că ați observat că atunci când am făcut citirea evanghelică în engleză, în loc de „nu vă îngrijiți” s-a spus „do not worry”.
Ceea ce i-am spus acelui credincios și vă spun și dumneavoastră acum, este că nu trebuie să uităm că Evanghelia a fost tradusă în limba română acum trei sute de ani, pe timpul domnitorilor Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, iar limba a evoluat între timp. În cazul acesta de exemplu, „nu vă îngrijiți” nu înseamnă „nu aveți grijă” sau „să nu vă pese”, ci înseamnă „nu vă îngrijorați”.
Și într-adevăr, ceea ce ne spune citirea evanghelica de duminică este să nu ne îngrijorăm, sau dacă vreți, în limbaj modern, să nu disperăm în fața greutăților vieții.
Și de ce să nu disperăm, când ni se pun atâtea piedici în cale și ne lovim de atâtea obstacole, în viața de zi cu zi? Răspunsul îl știm cu toții: pentru că Dumnezeu ne poartă de grijă și el ne povățuiește și ne arată drumul către liman, de fiecare dată.
Dacă însă intrăm într-o stare de disperare care de cele mai multe ori ne întunecă mintea și ne paralizează gândirea, abia că nu mai vedem semnele pe care ni le trimite Domnul și uităm învățăturile lui. Pe când, dacă în momentul în care ne izbim de o situație mai grea, rămânem calmi, ne rugăm Domnului să ne lumineze și să ne călăuzească, atunci vom vedea mai limpede soluția și calea pe care trebuie să mergem.
„Pace tuturor”
Astfel de învățături găsim și în Psalmii din Vechiul Testament, care ne ajută și ne întăresc în astfel de situații și care ne arată ce atitudine trebuie să avem în fața greutăților și grijilor lumești:
Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi…
Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești…
Tu ești scăparea mea din necazul care mă cuprinde…
Cel oropsit a strigat și Domnul l-a auzit pe el și din toate necazurile lui l-a izbăvit…
Iubiți credincioși, cuvintele care le-am auzit în Evanghelie ne arată totodată și rolul Bisericii pe pământ, care este printre altele de a aduce pace și sprijin sufletelor noastre. Ați observat cât de des spunem în timpul Sfintei Liturghii „Cu pace Domnului să ne rugăm”, „Pacea Ta dă-ne-o nouă”, „Pace Tuturor”, și așa mai departe.
De fapt, dacă cineva are curiozitatea să numere de câte ori cuvântul „pace” apare în textul Liturghiei, o să vadă că el apare de peste treizeci de ori.
Una dintre cele mai frumoase cântări liturgice este Heruvicul care spune: „Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim și Făcătoarei de viață Treimi, întreită sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească acum să o lepădăm”.
Într-adevăr, pacea Domnului este cea pe care o căutăm noi și ea este una din armele pe care ni le dă El pentru a birui greutățile și toate grijile vieții, care ne izbesc de îndată ce ieșim pe ușa acestei bisericuțe.
Pacea Domnului o căutăm aici împreună, dar totodată și în viața de zi cu zi; să nu uităm deci că la orice ocazie trebuie să ne rugam lui Dumnezeu, fie că suntem la nevoie, fie că ne bucurăm de binecuvântările primite, fie că începem o lucrare, fie că plecăm într-o călătorie, fie că suntem bolnavi… Deci, la orice prilej, să încercăm găsim puțin timp pentru a deschide cartea de rugăciuni și să ne rugăm Domnului, cu rugăciunea cuvenită.
Rugăciune cu râvnă
Pentru că așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Deci, pentru ca noi să ne trăim fericiți viața și să ne eliberăm de păcatele noastre și să izbândim asupra potrivnicului, se cuvine ca la toate prilejurile să ne rugăm Domnului, cu râvnă și îndelungată răbdare.
Atunci vom dobândi o pace statornică și ne vom putea bucura de toate cele primite, prin harul și iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, căruia împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, se cuvine laudă în vecii vecilor!
Amin.”
Predica Pr. Alexandru, la Duminica a 3-a după Rusalii,
(Ev. Matei VI, 22-33)
(Despre grijile vieții)
(sursa: www.plasticsusa.com)