Gândul că unii oameni din sat îl mai consideră vinovat pentru o crimă pe care nu a comis-o niciodată nu-i dă pace nici acum, la mai bine de 20 de ani după ce i s-a făcut dreptate pe furiș. După ce a stat de pomană prin pușcăriile din România aproape un an și jumătate, un bărbat din satul Teșna, comuna Coșna, vrea ca adevărul să fie știut de toată lumea, iar statul român să-l despăgubească pentru nedreptatea de la mijlocul anilor ’70.
468. Aceasta este cifra care îl macină pe Ioan Nichituș a lu’ Grigore, un bărbat ajuns la vârsta de 69 de ani, din satul Teșna, comuna Coșna. Cifra reprezintă numărul zilelor din viață care i-au fost răpite brutal și pentru care nu a primit nici măcar o scuză. Mai mult, deși a fost declarat nevinovat pentru acuzațiile care l-au dus la închisoare, bătrânul nu a știut nimic până acum câțiva ani. A trăit ani în șir cu teama în suflet că în orice moment Procuratura statului comunist îi poate bate la poartă pentru a-l pune din nou în lanțuri și cătușe.
Acum, la 24 de ani de la evenimentul care l-a marcat pentru totdeauna, Ioan Nichituș nu-și poate opri lacrimile. A hotărât că este cazul să-și spună povestea, pentru ca toți cei care îl cunosc să știe că nu are nici o legătură cu moartea unui om.
Arestat la aproape un an după crimă
Ioan Nichituș a ajuns după gratii la aproape un an de la crima din seara zilei de 13 august 1975, într-un moment în care totul părea clarificat în acest dosar. Bărbatul crede că nenorocirile i s-au tras de la un procuror, care „era plătit să mă scoată vinovat”.
„Prima dată a fost arestat doar un alt bărbat, Ilie Todașcă, care-l lovise pe bărbatul care a murit. Când s-a întâmplat asta, eu nu mai eram acolo. La audieri, când a venit procurorul Corneliu Ciornei, noi cei care spuneam adevărul eram amenințați. Eu nu am recunoscut nimic din ce dorea procurorul, pentru că nu aveam ce recunoaște”, a mărturisit Ioan Nichituș.
Chiar și așa, în baza declarațiilor pe care mai mulți martori și le-au schimbat, bărbatul a fost arestat pe 16 iulie 1976. A stat după gratii până pe 27 octombrie 1977, deși credea că nu i se va mai face dreptate niciodată.
Condamnat la 15 ani de închisoare
Procesul care s-a derulat imediat după arestarea sa, în iulie 1976, a fost un adevărat coșmar. În baza probelor prezentate de Procuratura județeană Suceava, prin sentința penală nr. 63 din 20 decembrie 1976, Ioan Nichituș a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru infracțiunea de omor, aceeași pedeapsă fiind pronunțată și împotriva lui Ilie Todașcă, cel care îl bătuse crunt pe Neculai Hoalbă, bărbatul decedat.
„Nu-mi venea să cred că voi sta 15 ani la închisoare fără să fiu vinovat. În timpul pușcăriei am trăit umilințe mari. Mi-au pus lanțuri la picioare, pentru că așa era atunci, oamenii acuzați de crimă erau păziți strașnic. Am făcut și greva foamei vreo zece zile, dar după cum a mers procesul la Tribunalul Suceava, nu credeam că mă mai poate ajuta cineva”, și-a amintit bătrânul anii de pușcărie.
Achitat în rejudecare
La scurt timp după condamnarea de 15 ani pronunțată de Tribunalul județean Suceava, dosarul a ajuns în recurs la Tribunalul Suprem. Spre bucuria lui Ioan Nichituș, judecătorii i-au acceptat recursul, nu și pe al lui Ilie Todașcă. Cauza privind participarea lui Ioan Nichituș la crima din august 1975 a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul județean Suceava. Aici, s-a constatat că este nevinovat, iar judecătorii l-au achitat și au dispus punerea sa în libertate. După 468 de zile, bărbatul simțea din nou gustul libertății.
„Nu am crezut niciodată că o să mai scap. Când m-au eliberat am plâns de bucurie”, a povestit Ioan Nichituș.
Nu i s-a comunicat niciodată că a fost absolvit de orice vină
Dosarul a ajuns în cele din urmă la Procuratura județeană Suceava, care prin Ordonanța din 10 martie 1980 l-a scos de sub urmărire penală pe Ioan Nichituș. Bărbatului nu i s-a comunicat acest aspect niciodată.
„După ce am fost eliberat din pușcărie nu am avut curajul să mă interesez despre dosar. Un avocat mi-a spus să stau liniștit, să nu se mai întâmple și altceva rău. Îmi era frică de Procuratură ca de foc, și chiar mă gândeam să nu vină iar la mine, să mă ia de acasă”, a oftat bătrânul amintindu-și de acei ani.
Ștefan Gudula, avocatul pe care bărbatul și l-a angajat recent, spune că a verificat să vadă ce anume s-a petrecut cu dosarul.
„Procuratura avea obligația să-l înștiințeze că a fost scos de sub urmărire penală. Acest lucru nu s-a întâmplat nici măcar în ziua de astăzi, motiv pentru care clientul meu a fost privat de dreptul de a se îndrepta împotriva statului român pentru a primi despăgubiri”, a declarat avocatul Gudula.
„Să-ți fie rușine”
Ioan Nichituș vrea să fie reabilitat „pentru ca lumea din sat să știe că nu am fost un criminal”. Bărbatul și-a amintit și de momentele în care anchetatorii l-au adus legat și îmbrăcat în zeghe în sat, pentru reconstituire.
„A fost greu pentru mine atunci. Era tot satul de față, venise și soția mea cu cei trei copii. Numai în pielea mea să nu fi fost, mai ales că multă lumea plângea când se uita la soție și copii”, a mărturisit Ioan Nichituș.
Bărbatul a spus că ar dori să-l privească în ochi pe procurorul Corneliu Ciornei care l-a arestat. „Să-ți fie rușine, atât aș vrea să-i spun”, a oftat fostul bătrânul.
Solicită despăgubiri morale de 468.000 de euro
Prin cererea de chemare în judecată a statului român, Ioan Nichituș și avocatul acestuia, Ștefan Gudula, au decis să formuleze mai multe pretenții.
Una dintre acestea vizează plata a 15 salarii minime pe economie la nivelul anului 1977. Este vorba de 18.000 de lei, sumă actualizată cu rata inflației. „Această sumă reprezintă reparația materială pentru privarea de libertate nelegală constând în salarii nerealizate în perioada 16 iulie 1976 – 27 octombrie 1977, perioadă în care clientul meu a fost arestat preventiv în mod nelegal”, a precizat avocatul Gudula.
În aceeași cerere se mai solicită și plata a 468.000 de euro cu titlu de daune morale, câte 1.000 de euro pentru fiecare zi petrecută aiurea în pușcării.
Un al treilea cap al cererii de chemare în judecată privește recalcularea pensiei în funcție de vechimea în muncă, în care să fie inclusă și perioada petrecută nelegal în spatele gratiilor.
Filmul crimei
Evenimentele care i-au provocat suferință lui Ioan Nichituș s-au petrecut în seara zilei de 13 august. Fusese o zi de salariu, iar oamenii s-au oprit la cârciuma din Coșna pentru a bea un pahar de rachiu. În urma unor dispute verbale, Ilie Todașcă l-a lovit de mai multe ori cu pumnii, picioarele și corpuri contondente pe Neculai Hoalbă, un bărbat din județul Bistrița aflat la muncă în pădurile din zona Coșna. Deși a fost transportat la Spitalul din Vatra Dornei, Hoalbă nu a mai putut fi salvat.
Martori influențați de actualul primar din Poiana Stampei
Momentul de cotitură din dosar, care a dus la arestarea lui Ioan Nichituș, a venit după ce Elisei Todașcă, fratele lui Ilie Todașcă și actual primar la Poiana Stampei, a determinat mai mulți martori să-și schimbe declarațiile inițiale. Acest amănunt este prins și în Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din martie 1980.
„Revenirile de la declarațiile inițiale și versiunile prezentate ulterior nu sunt decât rezultatul demersurilor pe care le-au făcut rudele inculpatului Todașcă Ilie, și în special fratele său Todașcă Elisei, în scop de a-i influența să declare fie că inculpatul Todașcă Ilie nu a lovit victima, fie că, pe lângă el au mai lovit și alte persoane, printre care și inculpatul Nichituș Ioan”, se arată în actul pe care procurorii „au uitat” să i-l mai transmită lui Nichituș.
