Fostul consilier de stat la Președinție Elena Udrea ar fi trebuit să respecte o clauză de confidențialitate din contractul său de muncă potrivit căreia era obligată să nu facă publice informațiile aflate în calitatea sa oficială, fapt pentru care ar fi încasat chiar un spor salarial.
Potrivit unor avocați bucureșteni și unor juriști, fiecare angajat de la Palatul Cotroceni semnează la angajare un contract în care este stipulată o clauză de confidențialitate, iar angajatului – în funcție de poziția pe care o va ocupa în Administrația Prezidențială – i se aplică o interdicție de a relata sau publica, pe durata unei anumite perioade, în cazul în care părăsește postul, informațiile aflate în calitatea sa oficială. Durata interdicției este aplicată diferit de la un post la altul. Interdicții similare sunt aplicate și angajaților altor instituții în care se lucrează cu informații secrete.
De altfel, persoane care au lucrat la Palatul Cotroceni susțin că angajații Administrației Prezidențiale beneficiază de un spor salarial, tocmai pentru a păstra confidențialitatea datelor.
În articolul 19 din Regulamentul Administrației Prezidențiale se arată că „în cadrul Administrației Prezidențiale se aplică, în toate departamentele și compartimentele care lucrează cu documente secrete, măsuri privind protecția informațiilor clasificate în cadrul Administrației Prezidențiale, măsuri elaborate în baza Legii 182/12.04.2002 privind protecția informațiilor clasificate și Hotărârii nr. 585/13.06.2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România”.
În atribuțiile șefului Cancelariei președintelui – post pe care l-a ocupat Elena Udrea – intră stabilirea agendei șefului statului, citirea corespondenței și a documentelor acestuia.
Potrivit site-ului Președinției României, Udrea avea obligația, printre altele, de a colabora cu toate departamentele și compartimentele din cadrul Administrației Prezidențiale, coordonând activitatea acestora pentru a stabili agenda președintelui. Totodată, ea comunica programul președintelui departamentelor și compartimentelor implicate în desfășurarea activităților cuprinse în agendă; organiza și întocmea, în colaborare cu Departamentul Relații Internaționale, calendarul vizitelor în țară la nivel de șef de stat și ale președintelui României peste hotare; verifica și aproba propunerile pentru persoanele care urmează a fi felicitate de președinte și răspunsurile la felicitările adresate acestuia cu prilejul Zilei Naționale, Anului Nou etc.; expedia mesajele semnate de președinte.
La capitolul „Corespondență și documente”, Elena Udrea primea, înregistra și clasa documentele clasificate, secrete și nesecrete sosite pe adresa președintelui României. Acest fapt este consemnat și în Regulamentul Administrației Prezidențiale, potrivit căruia Cancelaria „realizează sinteze tematice ale documentelor secrete primite pe adresa președintelui României”.
Potrivit fișei de post de pe site-ul menționat, Udrea ținea evidența tuturor documentelor intrate și menționa locul unde au fost repartizate spre rezolvare sau spre informare; realiza sinteze tematice ale documentelor secrete primite pe adresa președintelui României; repartiza documentele primite pe departamente și compartimente în funcție de competența acestora și de natura fiecărui document; întocmea și redacta adrese, documente și corespondența specială a președintelui; realiza note, sinteze, rapoarte, analiza diverse documente, la solicitarea președintelui României, în colaborare cu departamentele și compartimentele de specialitate din cadrul Administrației Prezidențiale; expedia corespondența președintelui prin Poșta Militară.
Elena Udrea și-a anunțat demisia din funcția de consilier prezidențial în 21 octombrie, cererea sa fiind semnată de șeful statului în 24 octombrie.
O săptămână mai târziu, în seara de 29 octombrie, într-o emisiune televizată, Udrea l-a atacat pe premierul Călin Popescu Tăriceanu, amintind de relația de afaceri și de prietenie dintre acesta și Dinu Patriciu. „L-a întrebat cineva pe Tăriceanu dacă a sunat la Parchet în ziua arestării lui Patriciu pentru a interveni în favoarea prietenului său?”, s-a întrebat Udrea.
Informația a provocat reacții, premierul Călin Popescu Tăriceanu și procurorul general al României, Ilie Botoș, fiind obligați să recunoască faptul că au purtat acea convorbire, despre care șeful statului, Traian Băsescu, a declarat că nu ar fi spus nimănui dacă informația nu era transmisă de către fostul consilier.
Traian Băsescu a afirmat că în momentul telefonului lui Botoș în biroul lui era și un consilier de stat, pe care l-a trimis după Constituție și Codul penal. Președintele a precizat că acel consilier a fost Elena Udrea, despre care a spus că a alergat după actele pe care i le-a cerut după ce a vorbit cu Botoș.
Totuși, consilierul pe probleme constituționale și legislative a Președinției este Renate Weber.
Informația lansată de Udrea – care a auzit, după spusele lui Băsescu, convorbirea pe care a avut-o cu Botoș despre telefonul lui Tăriceanu – a declanșat un război între Executiv și puterea judecătorească.
De altfel, în aceeași zi cu atacul lui Udrea la adresa liberalilor și la Tăriceanu, premierul atrăgea atenția că procurorii pot fi schimbați din funcție, Guvernul având aceste pârghii.
Coincidență sau nu, procurorii ceruseră – în săptămâna în care Udrea și-a dat demisia – supravegherea conturilor a 60 de persoane într-un caz de spălare de bani, printre conturile verificate fiind cele ale premierului, soției acestuia, ale lui Dinu Patriciu, ale unor oameni de afaceri și ale unor jurnaliști.
Elena Udrea pare a fi un pion folosit în a amplifica discordia dintre Palatul Cotroceni și Palatul Victoria, cu atât mai mult cu cât tensiunile dintre cele două instituții au devenit vizibile o dată cu venirea acesteia în funcția de consilier de stat.
Recomandarea liberalilor Theodor Stolojan par să fi fost suficiente pentru Elena Udrea cât să ajungă în această poziție cheie, Traian Băsescu ignorând certificatul de căsătorie al acesteia cu Dorin Cocoș, partener de afaceri cu Alexandru Bittner, nume oarecum legat de liderul PSD Adrian Năstase.
La fel s-a întâmplat și în cazul verificării minime a CV-ului Elenei Udrea, care conținea anumite incoerențe. Mai exact, în traseul profesional publicat pe site-ul Administrației Prezidențiale, Elena Udrea susținea că are un cabinet propriu de avocatură încă din anul 1997.
De regulă, după o perioadă de doi ani de stagiatură pe lângă un maestru, avocații își dau definitivatul, pentru ca abia apoi să-și poată deschide un cabinet individual.
Potrivit datelor de la Baroul București, Udrea și-a luat definitivatul în 1999, adică cu doi ani mai târziu decât a menționat în CV, iar cabinetul de avocatură și l-a deschis în 15 octombrie același an, biroul funcționând la o adresă din sectorul 1 al Capitalei. Adresa cabinetului, care apare publicată în CV-ul de pe site-ul Președinției, este valabilă abia de la 1 martie 2001, și nu din 1997, așa cum susține Elena Udrea.
Consecința erorii din CV-ul lui Udrea ar fi „câștigarea” unor ani de experiență ca avocat.
Angajatorul solicită candidaților pentru ocuparea unui loc de muncă prezentarea unui CV, care de multe ori este luat în considerare în decizia de angajare. În aceste condiții, este clar că, în decizia de angajare a Elenei Udrea la Cotroceni, au avut prioritate și alte criterii.
(Comentariu realizat de Lucia EFRIM)
