A patra putere a statului de drept

Recenta poziționare a d-lui Traian Băsescu, Președintele României, față de presă/media, ridică mai multe semne de întrebare, întrucât este greu de înțeles care sunt motivele de fond ce l-au determinat pe domnia sa să atace presa „în bloc”. Sintetizând opiniile exprimate în presa centrală și locală din ultimele zile, inclusiv presa/media considerată prietenoasă față de instituția prezidențială, constatăm că marea majoritate a presei a criticat destul de dur poziția adoptată de către d-l Traian Băsescu. Inclusiv societatea civilă, diverse asociații profesionale, ONG-uri și fundații de mai toate tipurile, s-au pronunțat prin liderii lor oficiali față de atitudinea adoptată de d-l Traian Băsescu; de exemplu, Asociația Jurnaliștilor din România, Clubul Român de Presă, Centrul pentru Jurnalism Independent etc. s-au pronunțat explicit împotriva acuzațiilor generale formulate de către Președintele României.
Aparent, atacul explicit față de presă/media promovat de d-l Băsescu a fost determinat de un articol apărut în Jurnalul Național sub semnătura redactorului Andrei Bădin; în articol se reiterează o serie de acuzații vehiculate în presă în ultimul deceniu cu privire la unele credite și afaceri derulate de familia Băsescu. În realitate, se pare că gestul d-lui Traian Băsescu a fost determinat de cauze cu mult mai profunde decât eventuale afaceri vehiculate de presă sau necesitatea de a-și proteja „copilul timid”, adică pe d-ra Elena Băsescu. Între diverse cauze avansate de către liderii de opinie din presă/media, înclin să cred că pe primul loc se află scăderea în sondaje cu 15% a d-lui Traian Băsescu! Altfel spus, așa cum declara d-l Horia Mihalcescu, specialist în comunicare, a fost vorba de un atac premeditat la adresa presei în încercarea d-lui Traian Băsescu de a iniția „o campanie de imagine pentru acest an electoral”; de regulă, d-l Băsescu a știut să inițieze și să exploateze zeci de scandaluri mediatice începând de prin 1992 și până în prezent. În mod oarecum similar a procedat prin ’97- ’98 (când era membru în guvernul CDR), apoi în anul 2000 , când s-a „sacrificat” pentru a candida la Primăria Capitalei; inclusiv în 2004, pentru ambele candidaturi la care a luat parte d-l Traian Băsescu a recurs la aceeași structură a strategiei construite: un scandal mediatic cu un impact cât mai mare, pentru ca prin intermediul acestui vector să reușească o manipulare mediatică a opiniei publice. „Tot ce a spus Băsescu în această seară, a sintetizat ziaristul Cristian Tudor Popescu, reprezintă o serie de exprimări foarte bine gândite din punctul de vedere al manipulării mediatice”. Este adevărat însă că anterior, fie în 2000, fie în 2004, d-l Traian Băsescu a beneficiat și de o susținere a unui segment important din presa/media românescă. Dar în cazul de față? Ce perspective pot fi creionate cu privire la viitorul politic al d-lui Traian Băsescu și al PD-L? A rămas realmente presa singurul adversar al d-lui Traian Băsescu? Apreciez că prin lansarea on-line a unor acuzații despre trusturile de presă care vor să preia controlul asupra unor instituții politice, deci asupra unor instituții ale statului, d-l Traian Băsescu instituie un tip de precedent destul de periculos; sintagma de „dictatura presei”, la care a recurs domnia sa, are un conținut clar, ușor deductibil pentru oricine se uită la TV. Nu putem însă cuantifica precis care anume vor fi efectele strategiei lansate de către d-l Traian Băsescu întrucât reacțiile unor grupuri sociale mari sunt extrem de imprevizibile. În plus, apreciez că nu presa ci alte forțe politice sunt adversarii oficiali ai d-lui Traian Băsescu, anume „cei 322”, partide precum PSD sau PNL etc.; însă cel mai redutabil adversar al domniei sale rămâne însuși Traian Băsescu!
În sfârșit, alături de scăderea cu 15% în sondaje a d-lui Traian Băsescu, apreciez că un alt motiv de fond explică poziția domniei sale față de presă, anume necesitatea imperioasă de a „tracta” PD-L-ul înspre un scor cât mai onorabil la alegerile din iunie a.c. Ne amintim că în toamna anului trecut, pentru a dispune de un „context oficial” în care să promoveze PD-L, d-l Traian Băsescu a „suprapus” în mod întâmplător un referendum peste data alegerilor euro-parlamentare. Actualmente, domnia sa a resimțit nevoia imperioasă de a-și construi un alt „context oficial” prin care să „consolideze echidistanța” Președintelui României față de toate forțele politice! Numai că, în cazul de față, d-l Traian Băsescu și consilierii domniei sale uită „amănuntul” că un război cu presa/media nu a fost niciodată câștigat de către un om politic. Iar omisiunea invocată îl poate „conduce” pe d-l Traian Băsescu și mai mult pe trendul descendent înregistrat în sondaje! Aceasta pentru că în structura delicată a mecanismului democratic din orice țară a lumii, cele „patru” puteri ale statului de drept sunt și trebuie să rămână relativ echilibrate una față de cealaltă. Iar astăzi presa/media din România constituie în mod indiscutabil „a patra putere a statului de drept”!