George Emil Palade, medic și om de știință american de origine română, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină în 1974, a decedat, ieri dimineață, în casa sa din San Diego, SUA, la vârsta de 96 de ani, a declarat rectorul UMF „Carol Davila”, Florian Popa. George Emil Palade s-a născut la Iași, în 1912. În 1946 se însoară cu Irina Malaxa, fiica industriașului Nicolae Malaxa și pleacă cu soția sa în Statele Unite ale Americii, fiind angajat ca cercetător la New York University.
În anul 1974 primește Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină, pe care l-a împărțit cu Albert Claude și Christian de Duve.
George Emil Palade s-a născut la Iași, în 1912, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind profesor de filosofie, iar mama, profesoară de liceu. Mediul familial l-a încurajat în formația sa intelectuală.
În 1930, el a fost admis ca student la Facultatea de Medicină a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1940, obținând titlul de Doctor în Medicină cu o teză referitoare la probleme de structură histologică.
În 1946, Palade se însoară cu Irina Malaxa, fiica industriașului Nicolae Malaxa, și pleacă cu soția sa în Statele Unite, unde este angajat ca cercetător la Universitatea din New York. Acolo l-a întâlnit pe Albert Claude, omul de știință care i-a devenit mentor. Claude lucra la Institutul Rockefeller și l-a invitat pe Palade să lucreze împreună cu el în Departamentul de patologie celulară. George Palade a descoperit importanța excepțională a microscopiei electronice și a biochimiei în studiile de citologie. Deoarece nu era biochimist, Palade a inițiat o colaborare cu Philip Siekevitz, cei doi combinând metodele de fracționare a celulei cu microscopia electronică, producând componenți celulari care erau omogeni morfologic. Analiza biochimică a fracțiunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv rolul acestor organe subcelulare ca un component major producător de energie. Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicația mecanismului celular al producției de proteine. El a pus în evidență particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau „corpusculii lui Palade”.
În 1961, Palade a fost ales membru al National Academy of Science. Împreună cu Keith Porter, cercetătorul a editat The Journal of Cell Biology, cea mai importantă publicație științifică în domeniul biologiei celulare
Din 1973, Palade a început să lucreze la Universitatea Yale University, iar din 1990, s-a mutat la Universitatea din San Diego (California).
În anul 1974, George Emil Palade primește Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină, pe care l-a împărțit cu Albert Claude și Christian de Duve. A fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar pe 12 martie 1986, președintele american Ronald Reagan i-a decernat Medalia Națională pentru merite deosebite în domeniul științei.
În 2008, președintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Colan.
