A murit profesorul, publicistul și prozatorul Vichentie Nicolaiciuc

Profesorul, publicistul și prozatorul Vichentie Nicolaiciuc, reprezentant al minorității ucrainene în Parlamentul României în legislatura 1996-2000, a decedat luni, la vârsta de 70 de ani.
A îmbinat activitatea desfășurată la catedră cu activitatea publicistică
Prin decesul lui Vichentie Nicolaiciuc, Societatea Scriitorilor Bucovineni pierde, la început de Florar, încă un membru, la numai câteva zile după plecarea pe ultimul drum a scriitorului George Timu.
Vichentie Nicolaiciuc (16 noiembrie 1943, Măriței / Dărmănești – 5 mai 2014, Rădăuți) a devenit membru al Societății Scriitorilor Bucovineni în anul 2012, ca urmare a publicării lucrării „Repere culturale și umane”, în care conturează portretele personalităților cu care a venit în contact în special în perioada exercitării mandatului de deputat.
Vichentie Nicolaiciuc a îmbinat activitatea desfășurată la catedră (a fost profesor de limba rusă și de limba română la Școala Gimnazială Nr. 2 din Horodnic de Sus și la două școli gimnaziale din Rădăuți) cu activitatea publicistică, fiind un vivace mânuitor al condeiului.
Prezența textelor sale în numeroase publicații, de la reviste școlare la reviste literare („Interferențe”, „Lotus”, „Iconar”, „Exod”, „Bucovina”, „Verchovyna”, „Clopotul Bucovinei”, „Curierul ucrainean”, „Obcina literară”…), a fost constantă și apreciată atât în rândul publiciștilor cât și de cititori.
Avea simțul realității și era preocupat să lase o urmă a trecerii sale prin viață
A publicat articole în limbile română și ucraineană, recenzii și prezentări de carte, evocări, studii critice și de istorie literară, interviuri și eseuri, dar și texte politice.
A îngrijit totodată volumele „Umbra partizanului”, de Victor Macoveiciuc (2007), și „Povești neștiute. Povestea mamei mele”, de Valentina Nicoară – Hrișcă (2008).
În cadrul activității parlamentare a fost membru în Comisia Mixtă Interguvernamentală România-Ucraina, privind aplicarea articolului 13 din Tratatul de Bună Vecinătate și Cooperare dintre România și Ucraina (1998-1999) și a activat ca membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Ucraina, Brazilia și Azerbaidjan.
Regretatul cărturar Emil Satco îl aprecia pe Vichentie Nicolaiciuc pentru că avea simțul realității și era preocupat să lase o urmă a trecerii sale prin viață. Urme între care se află și textele/cărțile pe care le-a scris.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!