Motto: Doru-mi-i de dumneavoastră:
Ca unui zid de o fereastră.
Nicolae Dabija
Scriitorul Nicolae Dabija, membru de onoare al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, redactorul-șef al săptămânalului Literatura și Arta din Republica Moldova, într-o Sfântă zi de Vineri, a douăsprezecea din Mărțișor, s-a înălțat și alăturat basarabenilor sacrificați pe Altarul limbii române: Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Leonida Lari, Ion Aldea și Doina Teodorovici și Adrian Păunescu vor fi alături de el în Veșnicia la care au trudit, cu sufletele însângerate și înstrăinate de dorul Mamei din Icoana spartă a Basarabiei.
Născut la data de 15 iulie1948, în satul Codreni (Dumbrăveni până în anul 1989), raionul Cimișlia, în Basarabia română, poetul, care este cetățean de onoare și al localității Dumbrăveni, județul Suceava, obișnuia să rostească: „Am venit acasă. Am venit de la Dumbrăveni, la Dumbrăveni”.
Noi te vom aștepta mereu. Cu ochii în lacrimi JURĂM să apărăm idealul REÎNTREGIRII NEAMULUI !
Am ales un poem pe care, atunci când ne vom revedea, împreună îl vom plânge:
ICOANĂ
de Nicolae Dabija
N-am să uit, pe-un șes podit cu pai,
câte zile-or fi să-mi mai rămână:
o căruță trasă de doi cai
și în ea – o femeie bătrână.
Carul scârțâia din osii, sfânt,
și-nlemnii, văzând, lângă-o răscruce.
că bătrâna duce – sau aduce?
o căruță plină de pământ.
Ea stătea deasupra, -ngenuncheată,
parcă se ruga, cu ochii duși;
prinse-atunci, blând, lanul să se zbată
și lumina prinsă în țăruși.
Ea stătea ca-n strană, cuvioasă
și privea tot timpul înainte:
poate-și aducea strămoșii-acasă,
poate-și avea carul cu morminte?
Și am vrut să-i strig o întrebare:
Spune, unde duci acel pământ?
E țărână scoasă de vânzare?
sau țărâna propriului mormânt?!
Pentru pomi îl duci sau pentru oale?
Ori, poate, -i pământ răscumpărat
de pe la străbunii dumitale
care îl vândură altui sat?
Și o urmării, fără de grai,
până se topi cu tot cu cai
în țărâna șesului acel.
…Cea icoană o mai văd și-acum
fără-asemănare-n univers:
o femeie și doi cai pe drum
și-o căruță-mbătrânind din mers.
Îți mai amintești primul autograf pe care mi l-ai dat, pe romanul „Tema pentru acasă”? Îl redau cu doruri și strângere de inimă:
„Eminescu dacă l-ar fi cunoscut, i-ar fi spus frate…”
ADIO, FRATE ȘI PRIETEN DRAG, NICOLAE DABIJA!
Mihai Chiriac, secretar al Primăriei Dumbrăveni
