A la Pyrus

La ora când scriu aceste rânduri s-ar părea că istoria se va repeta: după numărarea a peste 90% din buletinele de vot, Partidul Comunist a câștigat din nou alegerile în Republica Moldova. Victorie a la Pyrus: învinșii au obținut mandate în plus, fericiții câștigători au pierdut mandate! Au mai rămas de numărat voturile moldovenilor din străinătate, circa 55.000, care, barem teoretic, nu prea au cum să fie acordate comuniștilor.
Teoretic, fiindcă normalitatea n-a fost și nu-i nici acum deplin suverană în statul suveran Moldova: raionul Ocnița, locuit mai ales de ruși și ucraineni, tradiționali susținători ai voronienilor, a votat… împotriva Partidului Comunist, în vreme ce raioanele din centrul țărișoarei, cu populație românească majoritară, au preferat PCRM-ul! Pas de mai înțelege ceva! Cum calculul privind evoluțiile post-electorale rămâne la fel de complicat ca și după precedentele alegeri, l-am rugat telefonic pe Valeriu Matei, apreciat om politic și scriitor basarabean, să mă ajute în descifrarea tâlcului procentajelor. El crede că se poate vorbi categoric de o consolidare a poziției pro-europenilor, care vor dispune de 4-5 mandate în plus, ba chiar și încă unul-două, dacă voturile din străinătate se vor înscrie într-o logică firească. Comuniștii vor totaliza 37-39 de mandate și, chiar cu sprijinul puțin probabil, dar nu imposibil, al formațiunii lui V. Lupu, tot nu au numărul care să le permită, în Parlament, impunerea unei candidaturi la președinția țării. Celelalte formațiuni la un loc, în cazul menținerii fără fisuri a coaliției, nu întrunesc nici ele totalul cifrei de mandate cerută de Constituție.
Numai că pe trăinicia coalițiilor politice basarabene trebuie mizat cu prudență. În 2005, Alianța „Moldova Democrată” a întrunit 29% din voturi, suficient pentru a controla jocurile din Parlament și… s-a destrămat la câteva săptămâni după alegeri, când a fost să fie împărțite funcțiile și demnitățile în stat. Când adică, iertată fie-ne exprimarea vulgar-cinică, s-a trecut la tranșarea ciolanului – încă o dovadă cu suntem, și unii și alții, cât se poate de români. Dintr-un alt punct de vedere însă, comportamentul rubedeniilor noastre de peste Prut a fost ireproșabil și, destul de… atipic: printre deputații opoziției de atunci nu s-au putut afla, cu toate eforturile oamenilor lui Voronin, cele câteva iude care să-și mute votul dintr-o tabără în cealaltă. La Bucureștii, aleșii poporului au reacționat totdeauna prompt la stimulul pavlovian a zornăitului celor 30 de arginți și s-au bejenit fără jenă, cu arme, bagaje și mandat de partea cealaltă a baricadei.
Oricât de risipiți ar fi basarabenii politicește, ei poartă într-o anume genă învățămintele viețurii sub stăpânire străină, la stimulul căreia se sancționează reflex trădarea, să-i spunem astfel, majoră. Micile mișmașuri, găinării și aranjamente, mai treacă-meargă, dar chiar să te expui oprobriului public practicând la față de cortină vânzarea de neam, iată că în Basarabia nu merge! Într-un fel, istoria s-a repetat și în clipa aflării cifrelor de la exit-poll-uri, când s-a bucurat peste poate cine… nu prea era cazul (vezi explozia de exuberanță a lui Geoană care, jumătate de noapte, s-a crezut președintele României).
Nu-i vorbă că și seriozitatea acestor anticipări ale deciziilor electoratului prin sondaje mai mult sau mai puțin profesioniste a purtat, la Chișinău, pecete prea apăsat balcanică. Firma care a anunțat victoria Partidului Liber Democrat cu 34,4% și a situat comuniștii pe poziția a doua, cu numai 26% era… românească, în vreme ce sondajul concurent, și el aiuristic, (dădea peste 50% lui Voronin) fost-a patronat, se pare, de un rus. Până una-alta, cert este că Voronin a rămas singur în opoziție.
Partidul lui deține cele mai multe mandate în Parlamentul de la Chișinău, amintindu-ne strofa magistrului Mihai Ursachi: „Un om din Tecuci a avut un motor / Dar nu i-a folosit la nimic”. Prin menținerea coaliției pro-europene intactă, Republica Moldova poate spera în ieșirea totală de sub apăsarea comunismului remanent primitiv, incult, abuziv și apatrid, pentru a se înscrie decis, în sfârșit, pe drumul către Europa. „Vrem să readucem lumea la valori, nu la macaroane și săpun” – a declarat Mihai Ghimpu referindu-se la pomenile electorale și, implicit, la degradarea climatului politic și cetățenesc în care, cum spune cimilitura, n-are trebui să fie „Chiar totul de vânzare / Pe doi bani și-o sărutare.” Mai ales principiile, istoria, realitatea apartenenței de neam și limbă…