Am să-mi rezerv astăzi dreptul de a ignora evenimentele fierbinți ale planetei cu buline, după ilustrul exemplu Cristian Țopescu, recent parodiat, laolaltă cu alții, de un june haios de la concurență. Așadar nimic despre scoruri spumoase ca 2-3 (vezi Inter și Real) sau 3-3 (Rapid, ce remake!). Vine în viață un moment cînd trebuie să te apleci cu mai mult interes deasupra iaurtului. Ce am aflat eu despre Danone, în afară de faptul că distinsa Ionela Prunache ocupă funcția de cercetător (!), este că există o veritabilă competiție mondială, numită Danone Cup, pentru copii între 10 și 12 ani. Sîmbătă, în timp ce zapam la întîmplare, canalul Eurosport m-a acaparat instantaneu. Am fost martorul întoarcerii la bucuria primordială a jocului. Deși micii fotbaliști încercau să-și imite idolii, ei păstrau încă acea inocență specifică, nedectabilă la fotbalul mare. “Crezi în visul tău” a fost sloganul întrecerii patronate de însuși Zinedine Zidane. Părea că visul fiecărui puști era să devină aidoma adulaților zilei, rîvnind însă la glorie, nu la bani Am văzut tumbe, dansuri tribale, frizuri extravagante, exultare cu tricouri scoase, proteste înnăbușite în fașă de ei înșiși… Cîteodată diferențele de talie erau considerabile, dar asta nu l-a împiedicat bunăoară pe nouarul Spaniei, care aducea la chip cu Almeyda iar la tehnica filigranată cu Raul, să hipnotizeze o apărare cu două capete mai mare! Sau pe șeptarul sud-african să dribleze pînă la linia de fund a terenului advers, imediat după lovitura de începere a finalei!
Apropo de ultimul act, oricine ar fi văzut în finală o echipă îmbrăcată în galben, cu componenți de culoare, toți cu driblingul în sînge, ar fi băgat mîna în foc că sunt brazilieni. Ei bine, pentru statistică, era Africa de Sud (dar antrenată de un brazilian!) și a pierdut la lovituri de departajare în fața Rusiei. Adevărata Brazilie fusese eliminată de Turcia încă din optimi, fază în care s-au oprit și nemții, eșuați pe… Insulele Reunion!
Emisarii noștri, elevi ai școlii 311 din București, n-au reușit să treacă de grupe, dar nu e loc de lacrimi la vîrsta la care poveștile se termină doar cu happy end.


