Astronomii au descoperit o stea primitivă, care nu ar trebui să existe potrivit teoriilor actuale acceptate de specialiști, pentru că se situează într-o „zonă interzisă” din punct de vedere al compoziției, potrivit unui studiu publicat în revista Nature.
Situată în constelația Leului, steaua, mai mică decât Soarele nostru, este formată aproape în totalitate din hidrogen și heliu, cu o cantitate extrem de mică de elemente chimice mai grele pe care astronomii le numesc „metale”.
„O teorie larg admisă prevede că stelele precum aceasta, cu o masă redusă și cantități extrem de mici de metale, nu ar trebui să existe”, a explicat Elisabetta Caffau, de la Universitatea din Heidelberg, Germania, și Observatorul din Paris, principalul autor al studiului.
„A fost o surpriză să descoperim, pentru prima dată, o stea situată în această «zonă interzisă»”, a adăugat aceasta, evocând necesitatea de a „revizui anumite modele de formare a stelelor”.
Potrivit specialiștilor, numai elementele chimice cele mai ușoare – hidrogen și heliu – au apărut la puțin timp după Big Bang, la fel ca și urme de litiu.
Celelalte elemente – inclusiv oxigenul, carbonul și fierul – s-au format mai târziu în inimile stelelor și au fost diseminate apoi în timpul exploziilor acestora, fiecare generație de stele îmbogățindu-se astfel cu elemente create de precedenta. Proporția metalelor într-o stea indică, astfel, vârsta acesteia.
Steaua care contrazice această teorie ar putea avea peste 13 miliarde de ani.
Ea este „foarte primitivă”. „Poate fi vorba de una dintre cele mai vechi stele descoperite vreodată”, potrivit lui Lorenzo Monaco, de la Observatorul austral european din Chile, unde au fost realizate observațiile astronomice, grație VLT (Very Large Telescope).
Descoperită în haloul care înconjoară galaxia noastră, această mică stea, ce are o masă cu 20% mai mică decât cea a Soarelui nostru și conține de 20.000 de ori mai puține „metale”, nu ar fi trebuit să poată să se formeze în absența carbonului și oxigenului, care au funcția de a răci norul gazos inițial, ce se încălzește pe măsură ce se comprimă.
„Cu cât gazul este mai cald, cu atât presiunea crește”, fapt care poate împiedica distrugerea norului, a explicat Piercarlo Bonifacio, de la Observatorul din Paris. Pentru a-și continua compresia, „este necesar un mecanism prin care gazul să se răcească”, precum cel furnizat de oxigenul și carbonul capabile să evacueze căldura sub forma razelor.
O altă surpriză a fost faptul că această stea primitivă conține, în perioada formării ei, un nivel de litiu de 50 de ori mai scăzut decât cel existent în univers. Potrivit astronomilor, pentru ca acesta să dispară, materiile din care este formată steaua ar fi trebuit să se încălzească până la 2 milioane de grade.
