A fost descoperit secretul succesului: cel mai mult contează tipul motivației, spun cercetătorii

Vreți să slăbiți? Să câștigați mai mulți bani? Să învățați să cântați la un instrument? Șansele de a vă atinge oricare din aceste obiective nu depind doar de cât de motivat sunteți, ci, conform unui nou studiu efectuat pe cadeți de la Academia West Point, și de sursa motivației.
Există două tipuri de motivații. Motivația internă conduce oamenii să atingă un țel de dragul său, pe când motivația externă nu are o legătură directă cu obiectivul în sine. De exemplu, dacă învățați să cântați la vioară, ați putea fi motivată intern de dragostea pentru acest instrument, dar și motivată extern de mândria părinților sau de speranța că acest talent vă va permite să fiți acceptat la o universitate de prestigiu.
Conform unor păreri ale specialiștilor, ambele tipuri de motivație sunt eficiente. Totuși, unii psihologi cred că doar motivația internă funcționează pentru obiectivele de lungă durată, precum obiectivele din carieră sau învățarea unor noi abilități. Problema este că până acum, studiile efectuate în laborator s-au aplecat doar asupra țelurilor de scurtă durată.
De aceea, o echipă de psihologi au decis să se concentreze asupra unui experiment natural ce se desfășoară de mai bine de 200 de ani. În fiecare an, aproximativ 1.300 de bărbați și femei intră în Academia Militară SUA din West Point, New York. Doar aproximativ 1.000 dintre aceștia își finalizează studiile. Dintre cei ce își termină studiile, puțini continuă să aibă o carieră militară dincolo de cei 5 ani obligatorii. De asemenea, dintre aceștia un număr și mai mic de persoane sunt selectate pentru promovare timpurie, un semn ce sugerează că vor atinge ranguri înalte. Ce tip de motivație au acești studenți când intră în West Point? Se pare că academia a înregistrat acest lucru cu ajutorul sondajului anual efectuat în rândul cadeților și prin urmărirea carierei acestora.
Cercetătorilor le-a fost greu să obțină aceste informații. Amy Wrzesniewski și Barry Schwartz, doi psihologi de la Universitatea Yale și de la Swarthmore College, au cerut celor de la West Point să lucreze cu aceste date acum 7 ani. „Acest lucru a fost punctul de start al unui proces de navigare a birocrației și de obținere a aprobărilor oficiale de la armată”, explică Wrzesniewski. În cele din urmă, cei doi cercetători au obținut 14 ani de date despre motivațiile și rezultatele a mai bine de 10.000 de cadeți.
Prima sarcină a fost diferențierea celor două tipuri de motivație. Cei de la West Point cer cadeților să își descrie motivațiile folosind o serie de întrebări și de scări numerice. Cercetătorii au creat un scor compozit pentru fiecare cadet care cuantifica raportul dintre motivațiile interne și cele externe. De exemplu, cadeții trebuiau să aleagă un punct pe o scară numerică pentru „doresc să fiu ofițer” (motivație internă), dar și pentru „părinții mei au vrut să merg la West Point” (motivație externă). Apoi, cercetătorii au măsurat în ce măsură variația reușitelor în carieră se potriveau cu acest raport.
Cel puțin în cazul ofițerilor militari, motivația internă este singurul lucru care contează. Chiar și când cercetătorii luau în calcul alți factori, precum rasa, religia, sexul, mediul socioeconomic și scorurile academice, cadeții care aveau în mare parte motivații interne aveau cu 20% mai multe șanse să termine studiile la West Point decât media. În ceea ce privește cadeții în cazul cărora nu predominau motivațiile interne (chiar dacă acestea erau egale ca număr cu cele externe), șansele de a termina studiile erau mai proaste decât media. De asemenea, cadeții care aveau motivații combinate prezentau cu 10% mai puține șanse de a continua să aibă o carieră militară și cu 20% mai puține șanse de a fi promovați timpuriu față de cadeții în cazul cărora predominau motivațiile interne.
Studiul „dezvăluie că motivația internă este puternică, dar totodată fragilă”, afirmă Adam Grant, psiholog în cadrul Universității Pennsylvania. „Chiar și atunci când cadeții de la West Point considerau că munca lor era interesantă și plină de sens, dacă erau totodată motivați de recompense externe, cum ar fi un salariu bun sau respectul cunoștințelor, ei aveau șanse mai reduse de a-și termina studiile, de a continua serviciul militar și de a fi promovați devreme”, spune Grant. Acest lucru creează un paradox pentru oamenii ambițioși. Dacă atingerea unui țel vă creează impresia că veți obține multe alte beneficii pe lângă țelul însuși și ajungeți să vă pese prea mult de aceste beneficii, aveți șanse mai mari să eșuați în încercarea de a atinge acest obiectiv.
Surse: ScienceMag, PNAS