Lecția de religie

A doua venire a Mântuitorului



Lecția de religie: A doua venire a Mântuitorului
Lecția de religie: A doua venire a Mântuitorului

Ținând cont de marea iluzie asupra anului 2012, transformată prin intermediul canalelor media în obsesie, considerăm necesar să venim în sprijinul celor ce așteaptă un răspuns privind sfârșitul lumii. Pentru acest fapt, ne-am orientat spre traducerea unor fragmente ale Arhiepiscopului Hristodul al Atenei, care pot fi percepute ca un umil răspuns la marile preocupări contemporane.
Credința Bisericii în a doua Venire
În primele secole ale Bisericii noastre, credința că Domnul va veni pentru a doua oară era foarte puternică. Și fiindcă această credință a fost accentuată în mulți creștini ai primului secol, s-a format un mare entuziasm, că Domnul este aproape. Această exprimare că Domnul este aproape, o vedem formulată în multe puncte ale Noului Testament, lucru care arată credința pe care o aveau oamenii din perioada Domnului nostru, că foarte curând este posibil să vadă iarăși pe Domnul. Spre exemplu: Iacob, fratele Domnului în al cincilea capitol [al epistolei sale] scrie: „venirea Domnului s-a apropiat” (Iac 5, 8). Apostolul Petru, în prima sa epistolă, spune: „sfârșitul a toate s-a apropiat” (1 Pt 4, 7). Apostolul Pavel scriind în epistola către Filipeni, spune: „Domnul este aproape” (Flp 4, 5). Și în Apocalipsă în primul capitol se spune: „căci Domnul este aproape” (1, 3). Vedem, deci, că în prima perioadă a vieții Bisericii [primare], siguranța credinței în a doua Venire a Domnului a fost foarte accentuată. Desigur, s-a ajuns la un asemenea nivel încât unii creștini din Tesalonic au încetat lucrul, așteptând a doua Venire a Domnului, fără să facă nimic. Aceasta a obligat pe Apostolul Pavel să se adreseze către acești creștini și să le spună acea frază tradițională pe care toți o știm că „cel ce nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce” (2 Tes 3, 10). Așadar, acesta care nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce; vrând în felul acesta să readucă pe drumul cel drept pe acei creștini entuziasmați care au crezut că din zi în zi, ori chiar în zilele lor, era vorba să aibă loc a doua Venire.
Însă Apostolul Pavel, înainte să spună cuvintele anterioare, a scris către Tesaloniceni și următoarele: „Să nu vă clintiți degrabă cu mintea, nici să vă spăimântați – nici de vreun duh nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a sosit” (2 Tes 2, 2). Așadar, nu vă pierdeți mințile voastre repede și nu le pierdeți nici crezând că Duhul Sfânt vă luminează încât să cunoașteți când va fi a doua Venire, nici să ascultați acestea pe care le spun unii – deoarece au existat în mod evident anumiți învățători mincinoși, care au spus că Domnul vine în curând – nici să credeți în epistolele pe care vi le arată unii, spunând cum că eu (Pavel) le-am scris și le-am adăugat spre întărire: „nu v-am înșelat în niciun fel”. Așadar, feriți-vă să nu vă înșele careva în niciun fel, invocându-mă pe mine sau [invocând] luminarea Duhului Sfânt.
Se pare, deci că încă și în acele timpuri ale Bisericii [primare], au existat falși învățători care au înșelat poporul, după cum se întâmplă și în zilele noastre cu acești hiliaști, care repetând faptele acelora stabilesc date când va fi posibilă a doua Venire și când [datele] se dezmint, aceștia repetă fapta curajoasă, stabilind o viitoare dată.
Când și cum va fi a doua Venire
Un lucru este sigur: faptul că va fi a Doua Venire și că Domnul va veni în toată slava Sa, chiar dacă nu este cunoscut timpul când va fi acesta. Domnul nostru Iisus Hristos, în nemincinoasele Sale cuvinte când a fost întrebat de ucenicii Săi: „Doamne, când vor fi acestea?” (Mt 13, 4) – cu alte cuvinte: Doamne, când se vor întâmpla să fie acestea despre care le numești [despre a doua Venire]? – a răspuns: „Nu este al vostru a ști anii sau vremurile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa” (FA 1, 7). Domnul nostru Iisus Hristos și altă dată a adeverit acestea ucenicilor Săi. În al treisprezecelea capitol al Evangheliei lui Marcu citim [următoarele]: „Iar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Mc 13, 32).
Sfântul Simeon Noul Teolog interpretează acest cuvânt al Domnului care într-un anumit fel este o neînțelegere. Cum este posibil să cunoască ceva Tatăl, fără să cunoască și Fiul și Duhul Sfânt, dacă este o singură dumnezeire, trei persoane și o fire. Așadar, Sfântul Simeon Noul Teolog spune că nimeni nu cunoaște decât numai Sfânta Treime, o Singură și Nedespărtiță Dumnezeire. Și continuând, spune Sfântul că Domnul Iisus Hristos când a spus că nici El nu cunoaște când va fi a doua Venire, vorbea cu firea omenească, și nu cu ca Dumnezeu. Deoarece ca Dumnezeu cunoaște când va fi a doua Venire.
Așadar, va fi primul început. Nu știm când va fi a doua Venire. Va fi în mod brusc, ca un fulger. Iar Apostolul Pavel completează „ca un hoț în noapte” (1 Tes 5, 2). Iată o altă prezentare care ne vorbește despre a doua Venire. Așadar, fără preînștiințare. Și, în altă parte că se va asemăna unei curse. Toate aceste reprezentări subliniază caracterul inopinat al evenimentului.
Pentru aceasta Domnul nostru sfătuiește în Evanghelia lui Matei: „Privegheați deci că nu știți în care zi, vine Domnul vostru… De aceea, și voi fiți gata că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni” (Mt 24, 42-44). Așadar, să fiți pregătiți să privegheați și să așteptați. În aceeași Evanghelie, Domnul Iisus Hristos spune: „Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” (Mt 25, 13).
Dacă se gândește cineva că în Iad nu este pocăință, ora morții fiecăruia dintre noi este într-un oarecare mod a Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Și aceasta, deoarece pentru fiecare dintre noi moartea vine o singură dată și [cel pe care-l prinde moartea] rămâne în aceeași situație, nici îmbunătățindu-se, nici înrăutățindu-se, deoarece pentru fiecare dintre noi ora morții este ora judecății.
Semnele de înștiințare
Cu toate acestea, dorința omului de a afla detalii despre a Doua Venire, nu poate să se potolească în mod ușor. Așadar, fiecare se întreabă și răspunde. Nu există oare semne de înștiințare ale venirii Domnului?
Adevărul este că asemenea semne există, dar despre acestea s-a făcut un mare abuz de către falșii și superficialii învățători care încearcă acestea pe care le spune Domnul Iisus Hristos despre semne, să le lege după un oarecare mod și să le coreleze cu anumite evenimente care se întâmplă în lume.
Biserica Ortodoxă, precum v-am spus, este foarte atentă în a da astfel de asocieri. Nu profețește, ci interpretează Sfânta Scriptură. Adevărul este că Sfânta Scriptură vorbește despre aceste semne care vor precede a Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos.
Dintre aceste semne pe care le menționează Sfânta Scriptură, câteva din cele rele sunt repetate în istoria lumii precum sunt – de exemplu – diferite războaie, lepădările de credință, persecuții, etc. Altele sunt evenimente care vor fi desăvârșite, precum predicarea Evangheliei în toată lumea, întoarcerea lui Israel către Iisus Hristos, cataclisme naturale. Nu putem să cunoaștem semnele venirii în întregime, ci numai în măsura înălțimii duhovnicești lăuntrice pe care o avem. Nu este ușor să interpretăm faptele fiecărei generații și să spunem că acestea sunt cele care vor precede a doua Venire. Doar cei care au descoperire de la Dumnezeu, doar cei care au primit luminarea Duhului Sfânt, doar aceștia ne pot spune dacă suntem în perioada eshatologică. Așadar, ca să spună cineva toate acestea este nevoie să fie omul rugăciunii, cu mintea curățită, cu luare-aminte la viața sa, care să se caracterizeze prin înțelepciune și dreaptă-judecată. Pentru aceasta și Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „cuvântul despre a Doua Venire și despre judecată este cuvânt greu de interpretat”. Mai apoi, nu trebuie să ascultăm pe oricine care scrie sau spune lucruri nefondate precum nici tulburare să avem în inima noastră, nici să ne dezorientăm.
[traducere din neo-greacă de Drd. Alexandru PRELIPCEAN, după: Hristodoulos, Arhiepiscopul Atenei și al Întregii Ellade, Hdeutera parousia, ediția a treia, Ed. Hrisopigi, 2007, pp. 21-27]