A doua renaștere

Un păcat recunoscut și regretat este pe jumătate iertat. Păcătosul se numește Rocco Martino și, între altele, a inventat smartphone-ul. Va trebui să-i adăugăm la nume și prenumele tatălui, spunându-i Rocco Leonard Martino, spre a-l deosebi de alt faimos al veacului, Rocco Martino, agent dublu al SISI – Serviciul secret militar italian. Rar poate fi întâlnit un CV mai împodobit decât un pom de Crăciun precum cel al savantului Martino, profesor la mari universități ale lumii, semnatar al zeci de cărți (între care și cinci romane!), savant care a însoțit inovator, pas cu pas, destinul calculatorului încă de la apariția aparatului-minune și a contribuit la succesul primelor zboruri cosmice, promotor al tehnicilor de implementare a inteligenței artificiale, filantrop, inspirat om de afaceri etc., etc., etc. Ei bine, „păcătosu” Martino a ajuns să-și ceară iertare „pentru curiozitatea mea care a produs numai nenorociri umanității”! Spovedania, ușor auto-ironică, este extrem de interesantă, drept pentru care voi ceda bună parte din spațiul acestei rubrici pentru a reproduce cât mai mult din acest text în care eliberatorul vântului își dă seama că nu mai poate stăvili furtuna. Iată ce-și reproșează părintele smartphonului: „În primul rând, curiozitatea mea i-a făcut pe toți copiii dumneavoastră dependenți de utilizarea telefoanelor inteligente. Nu pot trăi fără telefoanele lor smartphone. Nu pot să mănânce fără telefonul smartphone lângă ei. Mulțumim lui Dumnezeu că profesorii lor sunt suficient de inteligenți pentru a interzice accesul smartphone-ului în sala de clasă – poate așa ar trebui să facă și clericii noștri la biserică. Personal, aș vrea să le văd interzise și la cină. Dar, din păcate, și eu îmi țin propriul smartphone lângă farfuria mea (…) În al doilea rând, îmi cer scuze pentru faptul că invenția mea a distrus conversația dintre oameni. Dumneavoastră și cu mine am văzut adesea cupluri și grupuri întregi de tineri care se plimbau pe stradă scriindu-și mesaje unul altuia în loc să vorbească. Când stau în sufragerie, adesea mai degrabă își scriu decât să poarte o discuție plină de spirit. Pentru asta vă cer iertare. Îndoit în genunchi, vă cer iertare. În al treilea rând, am distrus sănătatea copiilor Dvs., dacă nu și pe a Dvs. Nu cu mult timp în urmă, dacă aveați nevoie să cercetați un subiect, mergeați la bibliotecă. (…) Acum, pur și simplu dați click pe telefonul inteligent și îi permiteți Companiei Google să facă toată munca în locul Dvs. Deci, Google rămâne sănătos, iar Dvs. vă transformați rapid într-un cartof pe farfurie. Iar copiii nu mai vin la Dvs. să vă întrebe curiozităție lor: se duc direct pe Google. Este o pierdere prețioasă. În al patrulea rând, trebuie să-mi cer scuze pentru că degetul arătător al copiilor noștri și al nostru înșine se osifică în poziție alungită, pentru a avea acces la ecranul sensibil la atingere. În al patrulea rând trebuie să-mi cer scuze pentru faptul că brațul Dvs. drept, dacă sunteți dreptaci, sau brațul stâng, dacă sunteți stângaci, se alungește astfel încât să vă puteți ține telefonul în mână când faceți selfie-uri. Și, de asemenea, trebuie să-mi cer scuze pentru zâmbetul artificial ce este mereu pe fața Dvs., astfel încât să fiți pregătiți în permanență pentru un selfie (…) Următorii zece ani vor fi dramatici, așa cum am afirmat într-o carte a mea mai veche. În USA, fiecare casă va avea un robot. S-ar putea chiar să avem un robot care să candideze la alegerile prezidențiale. După cum am mai scris, în Noua Zeelandă se face un efort impresionant pentru a construi un robot menit să acceadă în funcții politice. În următorii doi-trei ani vom vedea altă serie de sateliți adăugându-se celor aflați pe orbită, astfel că toți oamenii din lume vor fi interconectați. Vă puteți imagina ce înseamnă întreruperea mesei de seară când mesajele pot veni din orice parte a lumii, la orice oră a zilei sau nopții? (…) Toate acestea se vor întâmpla. A doua Renaștere se întâmplă și, vă rog să mă iertați, nu se va opri (…) Și pentru aceia dintre voi care nu mă vor ierta, voi anunța înființarea unei organizații dedicată revenirii în vremurile vechi: scrisori pe hârtie, trimise prin poștă, semnale de fum, călătorii per-pedes și în căruțe trase de cai (care oferă și îngrășăminte pentru straturile de flori). Prima cerință a Clubului va fi renunțarea la telefonul mobil. Sunteți gata să vă înscrieți?”
Aș, nu se va înscrie nimeni. De-i bine, de-i rău, întoarcere nu există.