După răgazul de Paști, reiau serialul Pițurcă la echipa națională. Al doilea mandat a început într-un moment propice pentru el. Noua generație, în ciuda eșecurilor înșirate ca mărgelele pe ață, se folosea de convocări ca pretext pentru evadări la chiolhanuri. Generalul Iordănescu pierduse complet hățurile, iar ziarele se întreceau în relatări cu escapadele tricolorilor. În aceste condiții, o mână forte era mai mult decât necesară. Trecuseră 5 ani de la debarcarea anterioară a lui Pițurcă, iar ecourile începuseră să se estompeze. Fiindcă ulterior lucrurile merseseră rău, Pițurcă ajunsese să fie regretat, ba chiar invocat ca “ultimul care calificase naționala la un turneu final”. Lui Hagi, multă vreme oponentul său inegal, i se erodase soclul. Două fuseseră motivele. Mai întâi fusese cartonașul roșu primit chiar la turneul final din 2000, la meciul cu Italia, care a cosfințit eliminarea noastră (deși Hagi nu jucase rău, având neșansa unei bare la un lob frumos peste Toldo, iar eliminarea fusese provocată de o pretinsă simulare a unui fault în careu). Apoi ratarea calificării la mondialul asiatic, cu Hagi pe post de selecționer (acesta este un alt aspect care merită dezvoltat cu prima ocazie).
Așadar, revenirea lui Pițurcă era coaptă. Fără a uita defel, recunosc că am considerat în scris că Pițurcă ar merita șansa reabilitării, mai ales prin prisma unei prezumții de maturizare în relațiile interumane. Ce a urmat se știe… Pițurcă a trecut în extrema cealaltă, a exclus din start unii jucători din aria selecționabililor și a șters pe jos cu alții, dar care au avut umilința sau înțelepciunea de a pleca grumazul (Ogăraru și Rădoi). I-a arătat și lui Mutu cine e șeful, dar între ei a intervenit un fel de armistițiu.
Profesional, a început alternând eșecurile (două înfrângeri limpezi în fața Olandei) cu reușitele (din punctul meu de vedere, cel mai bun joc al lui Pițurcă din postura de selecționer a fost victoria împotriva Cehiei, 2-0 la Constanța). Șansa cea mare o va avea și fructifica în noua campanie de calificare. A beneficiat de o tragere la sorți mai mult decât favorabilă – luptă în trei, cu Olanda și Bulgaria, pentru două locuri cu calificare directă. Iarăși au fost una caldă, alta rece: s-a reușit depășirea Olandei, în schimb s-au pierdut 4 puncte cu debila Bulgarie!
