A dispărut vara!?

Cu ani în urmă, știam că sosirea verii aduce mai întâi încheierea campionatelor naționale, apoi plecarea sportivilor în binemeritatavacanță de vară, simultan cu declanșarea campaniilor de vânzare/cumpărare de fotbaliști, urmate de reunirea loturilor în componența cea nouă, reluarea antrenamentelor (așa-numita „încărcare a bateriilor” pentru sezonul care urma) și, cam spre sfârșitul lunii august ori chiar începutul de septembrie, începerea noului campionat. Cu timpul, s-a produs o oarecare înghesuire a calendarului, generată de înmulțirea țărilor existente pe continent și a numărului de echipe participante la cupele europene (care și ele s-au lăbărțat caformat), pentru caîn anii din urmă, mai ales după ce și la nivel de reprezentative s-au înmulțit competițiile, acest calendar să fie dereglat complet, ideea de vacanță dispărând aproape în totalitate, adică inclusiv în perioada de iarnă. Iar anul acesta pare să se fi atins un apogeu al dezmățului competițional: campionatele naționale încă se mai desfășurau în anumite țări, timp în care naționalele participante la turneul final se reuneau deja. Apoi, chiar turneul, care încă se desfășoară și săptămâna asta, urmat, aproape imediat, de startul Jocurilor Olimpice (unde oricum sunt destul de puține echipe prezente, dar totuși…). Ei, pentru caîncălicarea să fie deplină, de azi încep și preliminariile cupelor europene, cu FCSB jucând diseară și cu Corvinul poimâine! N-am analizat, dar parcă și noul format al cupelor europene în faza grupelor include meciuri mai multe. În mod evident, vara (adică ideea de vacanță) pare să fi dispărut din calendare, iar fotbalul tinde să devină un sport de anduranță. Tot evident, accidentările sunt tot mai multe și mai frecvente, pe fondul suprasolicitării. Înainte de a-i certape fotbaliști pentru tragerile de timp, cred că trebuie să-i înțelegem când mai „fură” din timpul de joc, de fapt din cel în care sunt exploatați. Spre bucuria noastră, e drept, dar totuși exploatați.