După ascensiunea pe care a făcut-o anul trecut, în Dolomiți, urcând la 3.342 m, pe vârful Marmolada, Daniel Ioan Dănilă, elev în clasa a VII-a, la Școala „Al. I. Cuza” Fălticeni, a urcat, săptămâna trecută, la 4.559 m, pe Punta Gnifetti, în Monte Rosa, Italia. Ascensiunea a fost făcută împreună cu părinții săi, Călin și Ramona Dănilă și alți membri ai Academiei de Aventură “Pământul Viu”: Ioan Cojocaru, Ana-Maria Burlui, Iulian Miron, Constantin Lungu și Magda Jugănaru.
Aventură pe ploaie și pe ceață
Aventura a început în Alagna, la poalele masivului Monte Rosa, renumit în întreaga lume pentru larga varietate de itinerarii, dintre care unele extrem de provocatoare: drumeții pe malurile râului Sesia și Valea Otro, sau incursiuni prin satele și cătunele comunității Walser, expediții în Parcul Național Alta Valsesia și ascensiuni dificile pe ghețarii din Monte Rosa sau pe vârfurile munților din jur.
„Luni (9 august a.c. – n.r.), în prima zi după ce am ajuns în Alagna, am mers pe un traseu de aclimatizare, la Passo Foric, 2.432 m. Traseul, de trekking, nu este dificil, dar de pe la 1.700 m ne-a potopit ceața și o ploaie torențială care ne-au fost «însoțitori», pe tot traseul, până înapoi, în Alagna. De aceea, deși nu avem probleme în ascensiune, trebuie să fim atenți la pietrele ascuțite și alunecoase și trebuie să urmărim traseul cu mare grijă”, ne-a spus Ramona Dănilă.
Marți, grupul de alpiniști români s-a pregătit să urce spre Punta Gnifetti. Hotărârea a fost luată atât de repede pentru că estimările meteo arătau doar două zile însorite și trebuia profitat de acest lucru.
Traseu pe ghețari, stânci și trepte de lemn
Așa cum am aflat de la Călin Dănilă, coordonatorul grupului de alpiniști români, pentru astfel de ascensiuni, vremea bună e esențială; previziunile meteo sunt vitale și nu poți pleca la drum fără să știi cum va fi timpul. Așadar, în prima etapă, cei opt împătimiți ai escaladelor montane au urcat până la Punta Indren, 3.260 m, cu o gondolă și două telecabine. Aici se afla ultima stație de telecabină, inaugurată abia anul trecut. De aici, au pornit spre Refugio Gnifetti, 3.674 m, la început pe ghețarul Indren, apoi pe niște pasaje de stâncă cu trepte de lemn și odgoane. Urmează un al doilea ghețar, mai mic, o zonă de stâncă, cu scoabe și coardă și, după două ore de mers, au ajuns la refugiu.
“La Gnifetti, lume multă de toate națiile și vârstele. Ne cazăm la refugiu, mama și cu mine, în timp ce ceilalți din echipă își montează corturile pe zăpadă, în spatele refugiului, printre crevase. Ne întâlnim la un ceai și o ciorbă, stăm de vorbă și culegem informații. Vom pleca a doua zi, la ora 5 dimineața; toată lumea se va trezi la ora 4”, ne-a spus cel mai mic membru al expediției, Daniel Ioan Dănilă.
Miercuri dimineața, la ora 4, s-a dat deșteptarea. Toată lumea s-a echipat cu haine groase, mănuși, bocanci, colțari, hamuri, coardă, cască, ochelari (vitali pe ghețar) și după un mic dejun frugal s-a format echipa pentru urcare. Afară sunt cel puțin -10 grade și în întuneric se vedeau zecile de lanterne frontale ale celor care se pregăteau să urce la vârf.
Cinci ore legați în coardă printre crevase și seracuri
După verificarea echipamentului, membrii grupului s-au legat în coardă și au pornit la drum, pe o temperatură cu mult sub minus zece grade, curenți puternici de aer și un “cer ca sticla neagră, presărat cu stele”. De la refugiu până la vârf îi aștepta un traseu de aproximativ 5 ore, pe ghețarul Val de Lys, printre crevase și seracuri.
“Prima parte a traseului traversează o serie de crevase, pe punți de zăpadă, în care privim cu un nod în gât, în timp ce le traversăm; sunt minunate, parcă am fi în Ice Age, dar nu putem să zăbovim, e periculos.
Mergem mai departe, răsare soarele, e puțin mai cald și noi ne continuăm ascensiunea pe ghețar. În jurul nostru, numai vârfuri de peste 4.000 m:Vincent Pyramid, Dufourspitze (cel mai înalt și mai dificil din Monte Rosa), Zumstein și multe altele. Punta Gnifetti, ținta noastră, pe care se află refugiul de la cea mai mare altitudine din Europa, «Capanna Regina Margherita», este cel mai îndepărtat vârf. Urcăm în ritm susținut, cu mici pauze, legați în coardă. Ne fascinează ghețarii suspendați de mărimea unor blocuri, sculpturile de gheață, ascunse în adâncul crevaselor, liniile perfecte de un albastru azuriu ce se întrevăd în abisul înghețat. Ghețarul pare un uriaș adormit care, din timp în timp se mișcă în somn și strigă din străfunduri, făcându-te să tresalți și să te uiți în jur speriat de parcă ți-ai cere scuze că ești acolo și-i tulburi somnul cu urma pașilor tăi”, ne-a povestit Daniel Ioan Dănilă.
În sfârșit, după o ascensiune “dureroasă”, de șase ore, alpiniștii fălticeneni au ajuns la vârf, la refugiul Margherita, situat la 4.559 m. După o ședință foto, un popas pentru un ceai este binevenit.
Efectele altitudinii de 4.559 m
“Efectele altitudinii devin mai puternice odată ce intrăm la căldură: amețeală, vertij, o ușoară stare de vomă. Bem un ceai, ne odihnim și o luăm pe drumul de întoarcere; în trei ore suntem din nou la refugiul Gnifetti, la 3.647 m. Ce ușurare! După nouă ore cu colțarii pe ghețar, suntem epuizați; ne cazăm din nou la refugiu, pentru a pleca a doua zi la Punta Indren, să luăm din nou telecabina”, ne-a spus Daniel.
Joi, în ziua întoarcerii, o nouă surpriză îi așteaptă pe alpiniști: viscolul zguduie refugiul și ninge de parcă vine Crăciunul.
“Parcă nici nu ar fi vară, acolo jos! Ne facem rucsacii și pornim pe drumul de întoarcere. După vreo oră, vântul și ninsoarea încetează și ajungem fără incidente la Punta Indren, de unde luăm telecabina spre Alagna”, a concluzionat Daniel Dănilă.
Daniel Ioan Danilă, cel mai tânăr alpinist din județ
La doar 13 ani, Daniel Ioan Danilă este unul dintre cei mai tineri alpiniști din țară și cel mai tânăr din județ.
Împreună cu părinții a escaladat aproape toți munții din țară. Pe lângă excursia din acest an, a mai fost în Franța, în Alpi, anul trecut în Italia, în Dolomiți urcând pe cel mai înalt masiv al Dolomiților, vârful Marmolada, Punta Penia de 3.343 m.
Daniel este hotărât să continue antrenamentele și împreună cu părinții să urce pe cele mai înalte vârfuri din lume. Știe că alpinismul, escalada sportivă și în general sporturile practicate la mare înălțime presupun foarte multă atenție, antrenament eficient, cunoașterea unor aspecte teoretice, echipament de bună calitate și o tehnică de cățărare corespunzătoare, dar consideră că este foarte importantă cunoașterea propriilor noastre limite și a posibilităților fizice, ceea ce implică mult antrenament.
