A câștigat Dimitrov sau a pierdut Goffin?

Nu știu cum ați tratat dumneavoastră Masters-ul masculin de săptămâna trecută, dar eu pot să vă spun că am urmărit de la cap la coadă întregul turneu de simplu. La dublu, am privit cât timp a avut șanse Tecău, ba chiar și dincolo de asta, fiindcă am văzut și meciul al treilea, când el și Rojer erau deja eliminați. În alți ani, în situații similare, am privit până la capăt și dublul, de dragul gemenilor Bryan. Dar nici gemenii nu mai sunt ce-au fost odat’. Concentrându-mă așadar pe simplu, mi-am zis că favoritul meu nu poate să nu câștige și-n acest an, cum a mai făcut-o, parcă, de alte 6 ori. Ceea ce s-a petrecut în serii părea doar să-i consolideze statutul de mare favorit, Nadal luându-și viteză după chiar primul meci, în care a fost aproape jenant. L-a bătut cel care avea să-l bată și pe Federer, un anume David Goffin, cetățean belgian cu acte-n regulă, pe care cred că l-am văzut până acum încă de două ori. Sau poate doar o dată!? Ideea e că și dacă mi-a mai ieșit în cale, nu s-a făcut remarcat prin nimic. De aceea, când l-a bătut pe Nadal, nu părea mai mult de un accident. L-a snopit Dimitrov, dându-i un total de 12-2 în două seturi, dintre care unul la zero. Cum să te gândești că poate să-l bată pe Roger Federer în semifinală? Aș fi pariat orice sumă, dar bine că n-am făcut-o. Pe de altă parte, venit din aceeași grupă, bulgarul Dimitrov n-avea nici el până acum mari vitejii în palmares, cea mai mare realizare a sa fiind o semifinală la Wimbledon. Nimic de speriat, așadar, drept pentru care aș fi fost în stare să pariez și pe finală, mergând pe ideea că unul care tocmai l-a bătut pe Federer n-are cum să se împiedice de bulgăroi, chiar dacă ăsta îl bătuse cu câteva zile înainte. Finala a fost cum anticipasem, până la un punct, adică echilibrată, și tocmai când părea că pe Goffin nu-l mai poate opri nimeni și nimic, acesta a cedat. De fapt, a clacat, fiind limpede că povara câștigării acestui turneu suprem îl apăsa cât nu poate duce. Ca atare, Dimitrov s-a văzut campion al campionilor, fără să aibă însă fața de așa ceva. Nu-i nimic, la anul e rândul lui Federer!