Daca se găsește cineva în situația să dușmănească pe cineva, se găsește în situația să-l judece, pentru că este într-adevăr incorect și nu se așează deloc. Deci, îți este incomod și ție și celorlalți. Dar dacă ar zice omul așa, ar sta de vorbă cu Dumnezeu: „Măi dragă, Eu îl iubesc și pe acela așa cum e. Dă-te de partea Mea, ca să-l iubești și tu. Eu îl iubesc așa cum este. Căci de aceea îl țin în viață. Dă-te de partea Mea și lasă, nu-l mai dușmăni; Eu sunt Dumnezeu și tot Eu te țin și pe tine. Tu câte greșeli faci și ți le trec cu vederea?” Acest dialog intim, cu smerenie să se facă, și tu ești asigurat. Și răsare cu orice chip iubirea, fără de care nu se poate face nimic, chiar dacă ai da munții la o parte; chiar dacă ți-ai sfâșia trupul să ardă pentru Hristos. Milostenia nu este numai să dai din traistă. Milostenie este că accepți pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Ai un coleg care are un necaz, trebuie să știi să-i faci o mângâiere, să-i descrețești fruntea. La săraci poți să faci o rugăciune scurtă: „Doamne, miluiește-l!”, dacă nu poți să-i dai, că ești în tramvai și el este pe trotuar. Întrebarea se pune, cum ne este inima noastră în legătură cu suferința din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi întrebați la Judecata de apoi este: „De ce nu am dat mai multă atenție semenilor noștri?”
Există poruncă în învățătura creștină: să se respecte toată făptura, cu atât mai mult ființa omenească, care are „chip” și „asemănare”. Și firea pervertită, bineînțeles, te îndeamnă să ții cont numai de al tău, și foarte greu te rupi și pentru celălalt. Și tocmai asta e porunca: să te rupi. Eu v-am spus uneori; dacă nu, spun acum: Era într-o situație, parcă era vis, dar tare a fost parcă real, așa…Murisem, și mă uitam, cum se spune, la moartea mea, căci sufletul nu moare. Mă uitam la mine în coșciug și când a ajuns coșciugul să intre în groapă am zis: „Ce bine este dacă lași ceva din tine afară! Aceea te va ajuta și pe tine să trăiești mereu”. Milostenia este ceva din tine. Și Alexandru Vlahuță zicea: „Milă e toată Scriptura!”
– Țineți minte: cerșetorii sunt personaje biblice!
A milostivi pe unul, pe altul, aici se arată că tu ești Hristos. Apoi, nici nu știi că acela pe care îl ajuți poate să fie Hristos. El nu întinde mâna să-i dai. El întinde mâna să-ți dea împărăția cerului și tu nu observi. Și, de regulă, oamenii caută bănuțul cel mai
mic. Frații mei, țineți minte: cerșetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta așa de ușor! Și mai grozav, l-ai disprețuit pe cerșetor! Cerșetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum și împart ce s-a căpătat, și zic: „Asta-i de la cutare. Pomenește-l, Doamne, întru împărăția Ta!” Și are valoare. Mântuitorul, ca să ne încurajeze, a spus: însutit veți primi! Vrei să te îmbogățești? Dă tot ce ai! Primești însutit! Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine. Dacă ați cunoaște viața Sfântului Ioan cel Milostiv, v-ați înspăimânta! Sfântul Ioan, când s-a dus în respectiva arhiepiscopie, a întrebat: „Cât aur are arhiepiscopia?” Și i s-a răspuns: „Atâtea litre de aur!” „Dați-i la săraci!” Când au auzit, economii ăia au zis că îi sărăcește. Și a venit înapoi însutit față de cât a dat. Iar dădea, iar venea însutit. Economii cârteau mereu! Vezi, nu observa omul când primește, dar observă când dă. Dar venea însutit cu precizie! Este cuvânt din Scriptură. Eu nu am dreptul să-l contrazic pe acest cuvânt. Și obișnuiți-vă cu autoritatea cuvintelor din Sfânta Scriptură. Tainele Bisericii s-au făcut pe temeiul cuvintelor din Scriptură. „Ce dezlegați voi, dezleg și Eu”. Așa a luat naștere Taina Pocăinței. (Părintele Arsenie Papacioc)