Parcul Șipote, plin de mizerie și buruieni

Sunt al nimănui? Am fost abandonat? Cu ce v-am greșit? Cam asta cred că ar întreba Parcul Șipote dacă ar putea vorbi. Din păcate, nu o poate face, iar cei care ar trebui să se ocupe de administrarea lui sunt prea ocupați cu alte lucruri pentru a vedea ce se petrece în interiorul acestei oaze de verdeață, această bijuterie a naturii aflată la doar doi pași de centrul municipiului Suceava. Din păcate, situația de acum se repetă cu regularitate în fiecare an, semn că acțiunile de ecologizare care se mai fac acolo par mai degrabă o corvoadă, decât o activitate firească.

Buruienile sunt la ele acasă și par să fi pus stăpânire pe tot parcul, iar dacă se va continua cu această lipsă de interes în curând va fi nevoie de o macetă pentru ca vizitatorii să poată găsi dalele aleilor, acolo unde acesta nu sunt deja distruse. Sursa de apă care dă un farmec aparte parcului este colmatată în mai multe zone, inclusiv cu cauciucuri aruncate la întâmplare, cu vegetație crescută în exces sau cu crengi de copaci.

Peisajul este întregit cu rumegușul lăsat aiurea în urma tăierii unor arbori, zice-se doborâți de vânt, de urzici înalte cât un copil bine dezvoltat și de fire izolate într-un fel anume din ceea ce a fost cândva un corp de iluminat.

La toată această scenă sălbatică își au partea lor de contribuție și o serie de personaje care nu au înțeles că s-au inventat coșuri de gunoi și care aruncă hârtii, doze de aluminiu sau peturi la voia întâmplării.

Avem un paradis la noi acasă pe care, din păcate, nu știm să-l prețuim. Alții investesc sume enorme pentru a crea parcuri și noi ne batem joc de ceea ce avem. Păcat, mare păcat.