Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Clopotele răsună a durere și întristare. Este doliu în Bucovina! Slujba înmormântării Părintelui Arhiepiscop Pimen este oficiată acum, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, de ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, locțiitor de Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, și PS Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, împreună cu un sobor de preoți.
Slujba înmormântării a fost precedată de slujirea Sfintei Liturghii.
La înmormântare participă autorități județene și locale, preoți, călugări, credincioși, cu toții dornici să aducă un ultim omagiu ierarhului Pimen, care în ultimii 29 de ani a fost la cârma Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Prințul Nicolae al României a luat parte la slujba înmormântării.
În curtea Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava s-au adunat sute de credincioși, încă de la primele ore ale dimineții, oameni care au vrut să-și ia rămas bun de la păstorul lor, Părintele Arhiepiscop Pimen. Credincioșii poartă măști și păstrează distanța socială. Cei mai mulți poartă în mâini lumânări aprinse și depun flori și candele lângă zidurile mănăstirii.
Această zi va rămâne înscrisă în istoria acestei urbe. Trupul neînsuflețit al Arhipăstorului Bucovinei va pleca de aici, conform dorinței sale, la Mănăstirea Sihăstria Putnei, în mormântul pe care Înaltpreasfinția Sa și l-a pregătit dinainte. Sicriul cu trupul neînsuflețit al Părintelui Pimen a fost depus la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava încă din seara zilei de 20 mai.
Slujba de înmormântare a Înaltpreasfințitului Părinte Pimen a avut o rânduială liturgică specială.
Pentru că ierarhii ortodocși sunt călugări, slujba prohodirii lor este una deosebită, caracterizată prin simplitate, smerenie și nădejde în înviere.
Mitropolitul Teofan le-a explicat credincioșilor aflați în curtea Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” că în cazul trecerii la cele veșnice a unui ierarh se săvârșește slujba înmormântării călugărilor. Slujba înmormântării călugărilor se deosebește oarecum de slujba înmormântării mirenilor, dar și de slujba înmormântării preoților și diaconilor de mir. Este o slujbă a renunțării, o slujbă simplă. La începutul slujbei înmormântării, printre stihurile Psalmului 117, apare foarte des cântarea „Al tău sunt eu, mântuiește-mă!”.
Pe timpul slujbei, ierarhii, preoții și credincioșii au cântat „Hristos a înviat!”.
