Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
joi, 30 apr 2020 - Anul XXV, nr. 99 (7404)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,973 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,6085 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook

“Închiși în cetatea Sucevei, atunci când mulți ne cântau prohodul, am ridicat încet-încet capul din pământ...”

Joi, 30 Aprilie 2020 (08:00:43)de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
Click aici pentru VIDEO

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) Suceava, Alin Găleată, a postat pe contul său de Facebook un mesaj emoționant despre “lupta inegală, pe viață și pe moarte”, pe care colegii lui pompieri, dar și ceilalți luptători din linia I au dus-o în ultima lună la Suceava.   

Alin a luat mai multe fotografii ale multora dintre camarazii lui, aflați astăzi în continuare în “tranșee”, și a făcut un colaj, pe melodia lui Smiley și Cabron: „Cine-i salvează pe eroi?”.

“O dedic tuturor bucovinenilor, Eroii mei… Capul sus!”, a precizat purtătorul de cuvânt al ISU Suceava.

Iată mesajul lui Alin:

”A trecut o lună....

Mai bine de o lună, de când toți ochii sunt ațintiți spre Bucovina... Unii cu îngrijorare, alții certători... Apropo de cei din urmă, m-au durut multe exprimări publice din tot acest timp, care au căutat doar vinovați, fără să ofere soluții, pentru ce s-a întâmplat în Suceava. Am stat cu toții cu capul plecat, la primire, și rareori am mai avut câte o zvâcnire, de orgoliu, dar care nu a contat prea mult. Bucovina a fost transformată în polul rușinii, aproape peste noapte, de voci anxioase, care vor rămâne în timp fără ecou...

Însă, nu a fost vreme de răspuns acuzelor retorice... Trebuia să facem funcțional un spital rămas fără cadre medicale, fără sistem. Un sistem fără de care imensa clădire, altădată un furnicar, nu era decât un uriaș inert. Pustiu...
Echipa de la UPU <Sf. Spiridon> Iași a ajuns la Suceava pe 26 martie. Noi, pompierii militari, am fost acolo și am făcut tot ce a fost cu putință pentru ca activitatea Unității de Primire Urgențe Suceava să fie reluată. Câțiva dintre colegii și voluntarii noștri inimoși au făcut parte dintre cei care au redeschis UPU și au fost aplaudați la scenă deschisă. Nimeni nu are idee cât de greu a fost... Câte sacrificii s-au făcut...

Apoi, au început din nou să cadă rând pe rând medici, asistente, ambulanțieri, și am fost nevoiți să preluăm și parte din misiunile SAJ pentru transportul bolnavilor sau suspecților... Ne-au sosit în sprijin camarazi de la alte ISUJ-uri - Botoșani, Bistrița-Năsăud, Mureș și Maramureș, care ne-au ajutat să facem față tuturor solicitărilor, iar populația să resimtă cât mai puțin șocul suferit de sistem. În tot acest timp, ne-am <luptat> și cu alte misiuni, dar mai ales cu incendiile, care au fost parcă mai multe ca oricând, fie că mistuiau hectare întregi de teren și pădure, fie că ardeau casele oamenilor, și-așa năpăstuiți...
Pe de altă parte, cadrele medicale militare și voluntarii veniți de prin țară la spital, au adus speranța cu ei. Speranța că într-o zi vom vedea lumina de la capătul tunelului...

Mă uit la colegii mei și-mi spun că nu e ușor ca o mână de oameni să se lupte cu un sfert din cazurile de îmbolnăviri la nivel național!Adevărații EROI, pentru mine, ei sunt! Colegi de suferință, cu care am înfruntat moartea cu mult înainte ca ea să poarte numele unui virus... Colegi cu care dimineața, la intrare în serviciu, ne strângeam mâinile bărbătește, insistând asupra gestului parcă mai mult ca atunci când o faci pentru a te despărți pentru o perioadă mai lungă de timp. Și asta pentru că, undeva în subconștient, știam că seara era foarte posibil să nu ne mai întoarcem toți, la apel...

Astăzi, însă, suntem nevoiți să introducem (pe cât se poate) distanța (fizică și nu socială...) între noi. Semnalul care anunță misiunile ne dă fiori reci pe șira spinării. Nicicând, anunțarea unui incendiu sau a unui accident rutier nu a adus atâta ușurare în rândul nostru... Însă atunci când trebuie, și a trebuit de foarte multe ori, colegii paramedici își pregătesc temeinic echipamentul. Îi ajutăm să se echipeze și ne rugăm în gând pentru ei și pentru noi. Adrenalina își face efectul, iar de acolo, totul intră în normalul de zi cu zi. Concentrarea e maximă pentru că orice greșeală costă...

Revenind la Bucovina și la suceveni, aș vrea să nu uitați un lucru! Că o mână de pompieri, ca la 13 Septembrie 1848, cu o mână de medici, de asistenți, de ambulanțieri și de alții, împreună cu care Dumnezeu îi va pomeni în Împărăția Sa, au dus o luptă inegală, pe viață și pe moarte, cu un dușman nevăzut! Închiși în cetatea Sucevei, atunci când mulți ne cântau prohodul, am ridicat încet-încet capul din pământ... Am avut și avem tot dreptul s-o facem, pentru că NIMENI nu a înfruntat ceea ce am înfruntat noi! Trebuie să dăm la o parte degetul acuzator din fața noastră și să ridicăm fruntea către Cer și să mulțumim! Trebuie să privim înainte cu nădejde și să vedem partea plină a paharului! Numai așa vom izbândi!

Mai este încă mult drum de parcurs, dar știm că suntem cei din linia întâi, cei care trebuie să reziste până la capăt! Toată lumea se bazează pe noi, pe ceilalți colegi din minister, dar mai ales pe cadrele medicale, de la care așteptăm cu toții vești izbăvitoare. Indiferent de emoția transmisă de acest mesaj sau de relevarea slăbiciunilor noastre, trebuie să înțelegeți că nu vom ceda! Scriem istorie cu toții, iar adevăratele caractere se călesc în acest foc intens. Știm că într-o zi vom putea respira din nou aerul mântuitor al libertății, răpite parcă peste noapte. Știm că atunci vom aprecia mai mult ceea ce Dumnezeu ne-a lăsat pe pământ și de care ne-am plictisit prea ușor, crezând că putem controla totul...

Închei, spunându-vă că dezideratul nostru e legat tocmai de recâștigarea libertății amintite mai sus, chiar dacă asta înseamnă pentru mulți dintre noi să învățăm ce este jertfa...

Și cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuși!
Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului “Închiși în cetatea Sucevei, atunci când mulți ne cântau prohodul, am ridicat încet-încet capul din pământ...”.
 Vizualizări articol: 4739 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.55/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.5 din 22 voturi
“Închiși în cetatea Sucevei, atunci când mulți ne cântau prohodul, am ridicat încet-încet capul din pământ...”4.5522

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Alte titluri din Ultima ora local

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei