Unul dintre cei mai remarcabili dascăli ai Colegiului Național de Informatică „Spiru Haret” Suceava, profesorul de matematică Călin Oanea, s-a stins din viață, la finele săptămânii trecute, la vârsta de 65 de ani.
Apreciat pentru activitatea sa de la catedră, prof. Oanea a plecat la cele veșnice după o luptă cu o boală grea. Trupul neînsuflețit al acestuia este depus la Biserica „Sf. Gheorghe”, de la cimitirul Pacea. Înmormântarea este programată pentru miercuri, ora 12.00.
Călin Oanea a absolvit în 1978 Facultatea de Matematică din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași.
În perioada 1978 – 1980 a activat la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Suceava, iar între 1980 și 1988 a fost profesor de matematică la Liceul Economic și de Drept Administrativ Suceava.
Între 1988 și 1990 a lucrat la IRE Suceava.
La Colegiul de Informatică preda din 1990, fiind primul director al instituției (1990 – 1994).
Despre fostul său coleg, prof. Virginel Iordache, senator, mărturisește că „am fost impresionat de seriozitatea cu care își organiza timpul pus în slujba tinerilor dornici de cunoaștere. Lucra până la epuizare. Aceasta era Crezul lui, pe care îl slujea cu toată dăruirea unui OM dedicat profesiei. (…) Ceea ce m-a impresionat la el a fost modul nobil de a fi în cancelarie, la catedră, în relațiile cu elevii și părinții acestora și nu în ultimul rând cu colegii. În societate, a fost o persoană de o probitate morală și intelectuală de necontestat. (…) Ca profesor Călin Oanea a participat la diferite conferințe naționale, a publicat articole de matematică în reviste de specialitate, a promovat performanța școlară prin obținerea de premii și mențiuni la nivel național. Toate acestea îl recomandă drept unul dintre cei mai buni profesori de matematică nu numai din județul Suceava, ci și din țară. De altfel, grație seriozității cu care își făcea treaba acolo unde era solicitat, el a fost cooptat în mai multe foruri la nivel național, dintre care amintesc: Societatea de Științe Matematice din România. Ca pedagog, având în vedere că lucra cu elevii și sufletele acestora, a fost ca un părinte: blând când a îndreptat, prudent când a îndrumat, binevoitor când a întrebat, amabil când a sfătuit, răbdător când a ascultat și plin de bunăvoință când i s-a solicitat. A stăruit în a sădi în generațiile de elevi pe care le-a educat bucuria cunoașterii, sporind capacitatea lor de a-și rezolva îndoielile și neliniștea, de a nu fi lăsați pradă, ignoranței, spiritului obtuz și obscurantismului”.