Astăzi s-a împărțit apă sfințită tuturor credincioșilor aflați la bisericile sucevene

Astăzi, în ziua Bobotezei, 6 ianuarie, s-a împărțit apă sfințită tuturor credincioșilor aflați la bisericile sucevene. Mii de oameni și-au îndrept pașii, încă de la primele ore ale dimineții, spre locașurile de cult pentru a participa la slujba Botezului Domnului. Pe viscol, la minus 5 grade Celsius în municipiul Suceava, credincioşii au mers la bisericile parohiale sau la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou”, pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei. Unii au intrat în biserică, luând parte şi la Sfânta Liturghie, alţii au rămas în curţile locaşurilor de cult, în jurul meselor pe care şi-au aşezat cănile din sticlă sau sticlele din plastic, în care, şi-au luat, mai apoi, Agheasmă Mare. Termenul de „agheasmă” provine de la cuvântul grecesc „agiasmós” care înseamnă „sfințire”.

La Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, unde a participat, ca de obicei, un număr mare de credincioși, Agheasma Mare a fost săvârşită de Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. În jurul orei 11:00, clopotele mănăstirii au început să bată, oamenii au început să iasă din biserică, câțiva bărbaţii au purtat proţesii (prapori cu chipuri de sfinţi) în mâini, iar preoţii s-au aşezat în jurul mesei de piatră, unde, an de an, se săvârşeşte Boboteaza. Agheasma Mare se pregăteşte în amintirea botezării Domnului Iisus de către Ioan în apa Iordanului. La sfârşitul slujbei, fiecare credincios şi-a luat cana cu Agheasmă Mare, după care a primit anaforă de la preoţi. Agheasma Mare, spun credincioşii, se ia în fiecare dimineaţă pe stomacul gol, după care se ia şi o bucăţică de anaforă, timp de nouă zile, începând cu ziua Bobotezei. Agheasma rămasă după cele nouă zile, se ţine în casă pentru a-i feri pe membrii familiei de orice necaz. Credincioșii mai folosesc Agheasma Mare pentru sfinţirea locuinţei. La ţară, oamenii stropesc pe lângă casă, grajdurile, animalele, și ţin Agheasma Mare, care se face o singură dată pe an, într-o sticlă curată. Atunci când simt o primejdie în familie sau un om este bolnav îl stropesc şi îi dau să bea din această apă tămăduitoare, care, spun oamenii, nu se strică tot anul.