Maestrul Ion Grigore, patriarhul cu ochi albaștri, pictorul, despre care criticul de artă Valentin Ciucă scria că era „dăruit cu har de creator, ca zugravii anonimi ai medievalității ștefaniene”, a fost condus sâmbătă, la Suceava, pe ultimul drum, pentru a-și găsi apoi loc de veșnică odihnă în cimitirul din localitatea natală Corni.
Membrii familiei, prietenii, colegii de breaslă artistică, toți cei care, așa cum a remarcat părintele protopop Vasile Irimia la slujba creștină de despărțire de la Biserica „Învierea Domnului”, l-au prețuit pe cel care „a ars pentru ca să-i lumineze pe cei din jurul său” i-au adus un ultim omagiu în sfântul lăcaș, pe care artistul l-a împodobit cu pictura murală interioară, cu icoanele catapetesmei și cu mozaicul exterior între anii 1982 – 1988.
Artistului plastic Ion Grigore i s-a adus mai întâi un omagiu la căpătâi în sala polivalentă care-i poartă numele, din incinta așezământului socio-cultural din apropiere, după care corpul neînsuflețit a fost introdus în biserică pentru oficierea slujbei de despărțire.
Au sosit la căpătâiul maestrului Ion Grigore oameni care l-au cunoscut, l-au prețuit și l-au admirat, mulți dintre ei cu recunoștință pentru c-au fost studenții săi, sau au fost remarcați și recomandați de el în lumea artistică.
După ceremonia religioasă de la Suceava, corpul neînsuflețit al maestrului Ion Grigore a fost transportat și înhumat în cimitirul din Corni, satul său de baștină.