Tânărul Paul Mateciuc este ultimul produs sucevean propus pentru fotbalul mare

Ultima etapă a campionatului recent încheiat al Ligii I a produs debutul pe prima scenă a fotbalului românesc al tânărului sucevean Paul Mateciuc. Legitimat în prezent la Ceahlăul Piatra Neamţ, fundaşul central în vârstă de 20 de ani a prins 15 minute pe teren în confruntarea din deplasare, cu Universitatea Cluj. „A fost foarte frumos momentul, cu atât mai mult cu cât nu mă aşteptam să joc, pentru că, după cum ştiţi, apărătorii centrali nu prea se schimbă pe durata unei partide. Când am văzut că mă cheamă antrenorul nu mi-a venit să cred, pentru că mai prinsesem lotul în alte 11 ocazii, prima dată în urmă cu un an, la un meci cu Dinamo, fără însă să apuc să joc”, a declarat fundaşul de 1,88 metri.

Paul Mateciuc a început fotbalul în urmă cu nouă ani, la Cetatea Suceava, acolo unde a fost antrenat de Radu Caşuba, Victor Găluşcă şi Silviu Stănescu. Ulterior, a trecut la Sporting Suceava, sub comanda lui Cornel Dârman şi Ciprian Anton, perioadă în care a stârnit şi interesul celor de la Piatra Neamţ. „Am ajuns la Ceahlăul în 2011, la un an după ce nemţenii transferaseră în bloc alţi câţiva tineri talentaţi suceveni, precum Doru Popadiuc, Cristi Danieliuc, Alexandru Ivan sau Bogdan Rotar”, a precizat Mateciuc.

La scurt timp de la această mutare, Paul a apucat să debuteze cu Ceahlăul II în Liga a III-a, adunând în doi ani şi jumătate peste 50 de meciuri în acest eşalon. Acum însă, după ce a ajuns să simtă aerul tare al Ligii I, suceveanul are o altă perspectivă asupra activităţii ca fotbalist, chiar dacă echipa unde activează în prezent a retrogradat în Liga a II-a. „Sunt abia la începutul carierei şi ştiu că trebuie să muncesc pe brânci ca să ajung departe. Mai am patru ani de contract cu Ceahlăul şi mi-am propus să am evoluţii bune meci de meci în sezonul următor. Nu aş dori să mai rămân mult timp la Piatra Neamţ, pentru că la această vârstă ambiţiile sunt mari”, a mărturisit fotbalistul sucevean.

La final, Paul a dorit să le mulţumească părinţilor săi, pe care i-a simţit tot timpul alături, dar şi antrenorilor cu care a avut onoarea să lucreze în scurta sa carieră. „Am avut noroc de profesori foarte buni, excelenţi pedagogi, de la fiecare în parte având ce învăţa. Sper să nu le înşel aşteptările şi să ajung acolo unde îmi doresc”, a încheiat tânăra speranţă a fotbalului sucevean.