Doar 13 dintre cei peste 18.000 de suceveni care suferă de boli psihice sunt încadraţi oficial ca ”periculoşi”

Problema persoanelor cu afecţiuni psihice grave, care în lipsa unui tratament adecvat pot deveni un pericol pentru ei şi pentru cei din jur, nu are încă o soluţie, de vreme ce nu există nici măcar o evidenţă cât mai aproape de realitate a celor asupra cărora instanţele de judecată au dispus încadrarea în categoria ”bolnav psihic periculos”. Conform legislaţiei, un bolnav psihic poate fi declarat ”periculos” şi obligat la tratament sau internat într-un spital de psihiatrie de maximă siguranţă doar pe baza unei sentinţe penale rămasă definitivă. Comisiile medicale care expertizează bolnavul fac doar o recomandare, dar decizia este dată întotdeauna de judecători. Nici sentinţa penală nu este complet relevantă deoarece instanţa poate decide internarea în spital de maximă siguranţă şi în cazul unui pacient cu oligofrenie, de exemplu, care a furat 10 biciclete, dar să dispună o altă măsură sau aceeaşi măsură, dar la finalul unui proces care să dureze ani, în cazul unui pacient care şi-a ucis ambii părinţi cu sânge rece. Până la sentinţa definitivă, pacientul care a ucis poate fi internat cel mult într-un spital de psihiatrie obişnuit sau poate rămâne liber.

În evidenţele Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Suceava figurează doar 13 bolnavi psihic periculoşi, număr rămas neschimbat din 2012, când a crescut, faţă de 2010 şi 2011, de la 12 la 13. În statistica oficială, cei 13 bolnavi sunt cu vârste între 18 şi 64 de ani; 6 sunt domiciliaţi în oraşe, 7 sunt din mediul rural şi în tratament sunt 11. Cinci erau trataţi în sistem ambulator, iar şase erau spitalizaţi, la sfârşitul primului semestru al acestui an.

Peste 9.500 de persoane sunt în evidenţa medicilor de familie cu tulburări mentale şi de comportament

Datele pe baza cărora DSP întocmeşte raportul privind starea de sănătate a populaţiei din judeţ sunt furnizate, în cazul bolnavilor psihic, de Centrul de Sănătate Mintală şi de Laboratorul de Sănătate Mintală. Asta înseamnă că nu sunt solicitate informaţii şi cabinetelor de psihiatrie – două în Fălticeni, ambulatoriul de specialitate de la Siret şi Câmpulung Moldovenesc, celor doi medici psihiatri din Vatra Dornei şi celor nouă din Suceava, organizaţi în şapte cabinete, fiecare cu ”setul” lui de pacienţi. Prin urmare, evidenţele DSP arată doar o parte din realitatea psihiatrică din judeţ, care pare să fie mult mai amplă. Numai în evidenţele medicilor de familie figurează 9.685 de persoane cu tulburări mentale şi de comportament, sub codurile de boală care cuprind toată gama bolilor psihice.

Statistica DSP ne arată că numărul persoanelor cu afecţiuni psihice din judeţ a crescut foarte mult, de la 14.859, cât erau înregistrate oficial în anul 2010, la 18.359 în evidenţă la această dată. În creştere este şi numărul psihozelor alcoolice, 311 la sfârşitul anului 2015, faţă de 199 în 2010. În ceea ce priveşte cazurile noi luate în evidenţă de psihiatri, ne raportăm doar la ultimii trei ani, 1.761 în 2013, în creştere la 1.855 în 2014, 1.829 în 2015 şi 262 de cazuri noi în primul semestru din 2016.

În cazul în care un pacient cu afecţiune psihică săvârşeşte acte de violenţă, este internat câteva zile într-un spital de psihiatrie, este evaluat de psihiatri, care fac o recomandare către instanţa de judecată. Indiferent de boala de care suferă pacientul şi de recomandarea medicilor, internarea într-un spital de maximă siguranţă se face doar pe baza sentinţei penale. În cazul infracţiunilor cu violenţă, judecătorii pot aprecia şi că cel în cauză a avut discernământ la momentul comiterii faptei şi îl trimit după gratii la închisoare, chiar dacă este vorba despre o persoană cu probleme medicale. Fără judecător, însă, nimeni nu poate interna fără consimţământul său un bolnav psihic nici măcar într-un spital de psihiatrie obişnuit, decât pe durată limitată şi în situaţii bine precizate de lege.

În zona Moldovei este un singur spital de psihiatrie de maximă siguranţă, la Grajduri - Iaşi, pentru bolnavi din nouă judeţe

Pentru zona Moldova există doar o astfel de unitate spitalicească, în judeţul Iaşi - Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni - Grajduri, înfiinţat într-o fostă unitate militară. Doar acest spital asigură spitalizare continuă pentru pacienţi internaţi în baza art.110 Cod Penal, în baza unei sentinţe penale rămasă definitivă, şi care provin din cele nouă judeţe arondate: Iaşi, Botoşani, Suceava, Neamţ, Bacău, Vaslui, Vrancea, Harghita şi Covasna.

Conform Codului Penal, art. 110, privind internarea medicală când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Articolul 110 nu precizează însă pentru ce perioadă să fie internat, ci spune ”până la însănătoşire”, situaţie care nu există, în cazul bolii psihice. Boala psihică se ameliorează sub tratament, dar sănătos acest bolnav nu se poate face niciodată. Schimbarea deciziei de internare o face tot instanţa de judecată, la propunerea comisiei de expertiză. Aşa se face că mulţi bolnavi rămân la Grajduri toată viaţa, deşi starea lor se poate ameliora foarte bine sub tratament şi pot duce o viaţă relativ normală, fie nu ajung niciodată aici sau ajung prea târziu pentru cei din jur sau chiar pentru ei.

În ceea ce priveşte obligarea la tratament medical, asta este prevăzută tot în Codul penal, la art. 109: ”dacă făptuitorul din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. Când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală”. Responsabilitatea administrării efective a tratamentului revine practic bolnavului şi, mai ales, familiei acestuia, care din păcate nu găseşte însă întotdeauna cele mai eficiente mijloace de convingere.