Un chirurg sucevean era să moară din cauza a trei microbi luați din burta pacienților operați

Riscurile la care sunt expuși medicii și personalul medical, de la agresiunile verbale și fizice din partea unor pacienți sau aparținători recalcitranți până la bolile profesionale, sunt printre cele mai puțin cunoscute de publicul larg. Singurul aspect care interesează pacientul și familia acestuia este propria boală, atenția și tratamentul pe care le primește pentru a se face bine.
Unul dintre chirurgii de la Spitalul de Urgență ”Sfântul Ioan cel Nou” Suceava a acceptat să ne povestească și cum se poate întâmpla ca doctorul să se îmbolnăvească de la pacient sau să ”agațe” o bacterie de spital.
Medicul spune că, cel puțin în chirurgie, pentru medici și asistente există riscul de a se înțepa în timpul actului operator. ”Mi s-a întâmplat să mă înțep efectiv cu acul în timp ce eram cu mâinile în burta pacientului. Alteori mi s-a întâmplat să fiu înțepat din greșeală, de colegi, așa cum din greșeală am înțepat și eu o asistentă. De la unul mi-a sărit sângele exact în ochi. Asta se întâmplă, știm toți că avem acest risc”, a afirmat medicul. Asta în condițiile în care pe masa din sala de operație pacientul poate avea peritonită, o afecțiune a intestinului, o hepatită C sau HIV necunoscute etc. După o înțepătură cu acul în timpul unei operații septice s-a contaminat de la pacient cu doi germeni extrem de agresivi, Yersinia și Proteus, pe care însă organismul său i-a tolerat. Până într-o zi. ”Pe un fond de oboseală cronică și o răceală, m-am trezit cu o durere musculară puternică în piciorul drept. Am luat Algocalmin, că trebuia să intru în sală, dar pe urmă a fost tot mai rău”, povestește medicul. După mai bine de patru luni de investigații în mai multe spitale din țară, a aflat ce are: cele două bacterii, cărora li s-a adăugat și un stafilococ, s-au cantonat în articulația femurului și au infectat-o. Colegii săi i-au scos un litru de puroi, în care au fost depistați toți cei trei germeni, care au mâncat din os și i-au lăsat piciorul drept cu 10 cm mai scurt.
Au urmat 6 luni chinuitoare de tratament; de la 86 de kilograme a ajuns la 60 kg. Mult timp a mers în baston, până la recuperare, însă dureri are și acum, la 11 ani de când s-a întâmplat.
Respectarea protocoalelor reduce la minimum riscul infecțiilor
Experiența personală constituie un motiv în plus să fie extrem de riguros în respectarea protocoalelor în sălile de operație ale spitalului. ”În spital e ca în armată, cu protocoale precise. Dacă acestea se respectă, reduci la minimum posibilitatea de a se întâmpla o nenorocire. Și în spitalul de la Suceava se respectă, credeți-mă, de la regimul hotelier și tacâmuri până la sala de operație. Managerul nu face rabat la igienă”, a afirmat chirurgul.
Potrivit acestuia, în Spitalul de Urgență Suceava sterilizarea este automatizată, la fel ca și controlul acesteia. Sistemul de ventilație din sălile de operație introduce aer aseptic, ceea ce iarăși reduce la minimum riscul de a lua o infecție în sală. Toate secțiile au fost notificate că pacienții internați care urmează să fie supuși unei intervenții chirurgicale trebuie să facă obligatoriu duș înainte de a fi aduși în sală.
Până și banalul spălat al mâinilor are propriul protocol, care vizează nu doar medicii și personalul medical, ci și pacienții și vizitatorii acestora. Astfel, spălarea mâinilor în spital se face cu săpun lichid și apă de rețea, apoi acestea se șterg cu prosop de unică utilizare, nesteril. Tehnica spălării, așa cum este reglementată de protocol, este următoarea: se udă mâinile abundent, se săpunesc mai mult de 15 secunde, se clătesc și se usucă. În cazuri de urgență este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului, dar nu ca rutină. În unele situații spălarea este completată de dezinfecția mâinilor. Contaminarea mâinilor se poate produce făcând lucruri extrem de simple precum luând tensiunea sau pulsul pacientului, atingând pacientul sau așternuturile acestuia, atingând echipamentul din spital. ”În Occident oamenii sunt sănătoși, curați, bine hrăniți, cad mai greu victimă infecțiilor. La noi, oamenii au probleme de nutriție, biologice și de igienă, care nu este precară, ci foarte precară”, a mai spus medicul chirurg.
Eradicarea infecțiilor nosocomiale nu este încă posibilă
Toată lumea vorbește despre infecții nosocomiale ascunse de medici, ignorând faptul că ei sunt primii interesați să le mențină la un nivel cât mai scăzut. Eradicarea sau eliminarea infecțiilor nosocomiale nu este posibilă sau cel puțin nu cu tehnica existentă la această oră în lume. Amintim aici cazul unul alt medic sucevean, un regretat neurolog care a contractat o astfel de infecție la un spital în Franța, după o intervenție pe cord. Întors acasă în stare gravă din cauza virulenței germenilor cu care s-a contaminat în spital, doctorul a fost tratat și salvat într-un spital din România.
Infecția nosocomială este contractată în spital sau în alte unități sanitare cu paturi și se referă la orice boală provocată de microorganisme, care afectează fie bolnavul datorită internării lui în spital sau îngrijirilor primite, fie pacientul spitalizat sau în tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorită activității sale, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu în timp ce persoana respectivă se afla în spital. Personalul medical își asumă acest risc, deși asigurarea medicală pentru boli profesionale este doar cea din sistemul public.